Vocea ta: Nice to meet you, Laura Markham!

Mă bucur că am cunoscut-o pe Laura Markham

Greu se urnesc ardelenii înspre București. și când o fac, își sună prietenii, moldoveni adoptați de capitală, să-i anunțe că ajung, cu oboseală și bagaje, în miez de noapte. Dar într-o relație în care-i nevoie de puține cuvinte și detalii organizatorice, singura întrebare pe care o aud e: “Ce să facem bun de mâncare?”

Si pe lângă încărcarea bateriilor alături de oameni dragi și frumoși, vizita în capitală a avut și un scop didactic-conferința Laurei Markham. Doctor în psihologie clinică și doamnă caldă și simpatică, Markham m-a cucerit încă de la primele minute ale conferinței. Stiți începuturile diferitelor întâlniri de gen, când speakerul întreabă audiența ce fel de așteptări are de la curs? De ce a venit și ce speră să obțină? Ei bine, o mamă din sală, care mie-mi părea încărcată de încercări și incertitudini, a spus că a venit că să fie reparată. Si psihologul și-a înclinat atunci capul într-o parte, i-a zâmbit blând și i-a spus:

“Dar nu ești defectă! Nu e nimic în neregulă cu tine. Ești perfectă exact așa cum ești!”

Și am zâmbit și eu, cu emoția și ușurarea mamei apăsate de îngrijorare, supra-informare, presiune internă și externă, și care, la auzul unui asemenea răspuns, se gândește că poate, doar poate, e și ea ok, exact așa cum e.

Pentru relația cu copilul

Conferința a fost organizată în patru întâlniri, cu tematicile: “Parinte liniștit, deci copii fericiti”, “Creste un copil inteligent emotional”, “Parinti liniștiți, frați fericiti” și “Mindfulness și gestionarea emoțiilor.” Pe site-ul Laurei Markham și în cărțile ei  sunt multe-multe detalii și informații despre aceste teme, așa că eu, aici, mă limitez la a reda câteva idei dragi mie, idei ce s-au sedimentat mai adânc în ultimele zile și idei ce sper să mi le imprim în practică și conștiință. Astfel, zic:

  • Singura putere pe care o are părintele este conectarea cu copilul lui.
  • Părintele este cel ce poate calma furtună din copil și tot el da tonul vremii din casă și din relația dintre ei.
  • Copiii sunt oameni de știință. Rolul lor e să testeze toate limitele pe care le pot testa pentru a descoperi cum funcționează lumea. Cel mai bun lucru de făcut pentru părinți e să accepte această stare de fapt cât mai repede posibil.
  • Copiii cu voința puternică – de care am și eu unul acasă, ca și majoritatea celorlalți părinți din sală, căci, glumea Markham, noi suntem motivați să venim la cursuri de parenting-copiii aceștia au nevoie să simtă că și ei dețin control asupra vieții lor, că își mențin integritatea și că acțiunile lor derivă din deciziile lor despre ce este corect și justificat. Acești copii, sursă de provocări, sunt și sursă de mândrie, căci ei nu se apleacă în fața presiunilor, nu fac ceva “Pentru că așa spun eu!”, ci își urmează drumul lor, au curajul să se ridice, să spună “Nu, nu e ok!” și să susțină valorile în care ei cred. (Si nu pot spune că n-am zâmbit mândră și-am respirat ușurată, pentru a doua oară).
  • În ce privește luptele de putere-hai să nu ne prezentăm chiar la toate. Iar la cele la care ajungem, să ne abținem din a reacționa impulsiv. Căci, deși tentante, aceste reacții la nervi creează dependentă, erodează încrederea copilului și-i strică relația cu părintele.
  • Și un ultim reminder, pe care-l știu pe de rost, dar tot e util să mi-l amintesc conștient și să-l pun pe post-it-uri mentale: conectarea zilnică, joaca, râsul, golirea bagajului emoțional prin plâns de descărcare, validarea emoțiilor, empatia și timpul special-sunt elemente constante ce umplu rezervorul emoțional, consolidează copilul pe dinăuntru și previn situațiile dificile. Iar când situația dificilă inevitabil și apare, s-o luăm ușor. Să vedem dacă e o urgență. Să ne calmăm pe noi, părinții, să ne lăsăm să simțim ceea ce simțim, și să lăsăm senzația să treacă fără să reacționăm dur. Si apoi: să descriem copilului problema, fără rușine și învinovățire; să ascultăm emoțiile și punctul lui de vedere; să le validăm și, în final, să căutăm împreună soluții de reparare. Căci un copil crescut cu blândețe, empatie și conectare este mult mai dispus să accepte limitele, să coopereze și să repare atunci când greșește-chiar de-o fi el un copil cu voință puternică (“strong willed” îi zice Laura Markham și “incapatanat” îi zice limbajul nostru de zi cu zi, doar că mie-mi cam displace cuvântul ăsta).

 Inspirație pentru părinți

Dincolo de sfaturile în ceea ce privește abordarea copilului, mi-a plăcut mult la conferința Laurei Markham că s-a vorbit și depre părinți și greul lor. Despre cei ce azi fac eforturi conștiente de a iubi și-a accepta necondiționat, pe ei înșiși și pe copiii lor, deși acest necondiționat și empatic nu le e neapărat instinctiv. Si despre cum drumul acesta ales e cu muncă de-o viață.

Dar am prins și putere când s-a reiterat că într-adevăr creierul uman se poate schimba, că poate forma noi căi neuronale și că, după muuult exercițiu și auto-disciplină, va fi mai ușor. Că va veni o zi când vom fi  vindecați. Când vom putea alege mai bine cum  să reacționăm față de noi  și de copiii noștri. Când vom putea mai  bine să alegem ce credem și ce simțim.

Și am văzut dovada în Laura Markham. Am văzut-o pe ea nu doar ca psiholog, ci ca om. Ca mamă. Ca mamă veterană de copii crescuți din fragedă pruncie cu multă empatie. Ca mamă de copii adulți, astăzi fericiți și echilibrați, cu lumea și cu ei însuși. Așa că dincolo de informația valoroasă, am găsit în conferința Laurei Markham încă ceva esențial: confirmare că limitele empatice pe care le învățam, playful parenting-ul, conectarea, educația emoțională, comunicarea non-violentă și toate celelalte eforturi pe care le facem azi nu vor fi în van în viitorul copiilor noștri. Astfel, am găsit în Laura Markham inspirație pentru rolul de părinte. și speranța. Speranța că, straduinu-ne să fim cei mai buni părinți ce putem fi, atât noi, cât și copiii noștri, vom fi bine.

Cele două volume semnate de Dr. Laura Markham sunt disponibile AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație