VOCEA TA: De ce să nu îți disciplinezi copilul când e supărat, furios sau bolnav!

Reacțiile afective sunt independente de judecata logică.

Nu e vacanță la mare în care să nu aud că un copil s-a pierdut pe plajă. Părinții vin și îi reclamă disperați DJ-ului de la radio dispariția copilului. Îi cer ajutorul și, astfel, se aude apelul plin de speranță ca micuțul să fie găsit și adus de urgență înapoi la părinții lui.

De fiecare dată se petrece același scenariu. Niște oameni de bună credință îl găsesc pe copilul care e speriat și plâns și merg să îl predea la postul de radio. Toată lumea răsuflă ușurată.

Ce fac atunci părinții care își primesc pruncul înapoi? Păi, primul lucru e să-i dea o mamă de bătaie.

Nu se aud mulțumiri către salvatori, ci doar țipetele mamei care îl apostrofează pe cel
mic. De cele mai multe ori, copilul nu depășește vârsta de 3-4 anișori.

A cui e vina că micuțul s-a rătăcit? Dacă puiul tău are 2 ani și tu îl pierzi din vedere în timp ce ești pe plajă la mare, cine este de vină?

Și oricum ar arăta acest scenariu și indiferent cine ar fi vinovat, nu trebuie să-i faci educație copilului în acele momente de criză.

CÂND ESTE ATÂT DE SPERIAT, CÂND ESTE ÎN ȘOC MINTEA LUI E BLOCATĂ.

Nu aude nimic din ceea ce i se spune, caută cu disperare lucrurile familiare și vocea mamei.

Atunci când îl regăsești, trebuie să-l liniștești, să-i oferi toată siguranța și protecția de care are nevoie. Spune-i că ai fost îngrijorată, dar vorbește-i calm și asigură-l de toată dragostea ta. Dă-i să bea apă, oferă-i ceva dulce și lasă-l să se liniștească. Abia apoi încercați să-i explicați ce s-a întâmplat și de ce. Trageți concluziile împreună și ajutați-l să învețe ceva din această pățanie.

Pune-te în locul lui. Și tu ești speriată și tulburată de faptul că cel mic a dispărut. Dacă vine cineva să-ți facă morală sau să te agreseze fizic drept pedeapsă pentru neglijența ta, tu cum ai reacționa? Mai auzi ceva în momentele acelea?

TU REACȚIONEZI CALM ȘI ECHILIBRAT CÂND, DE FAPT, TRĂIEȘTI ȘI SIMȚI PANICĂ PRIN TOȚI PORII?

La fel se întâmplă și cu copilul tău.

CÂND CEL MIC E FURIOS, FACE O CRIZĂ DE NERVI, ATUNCI EMOȚIA ESTE CEA CARE ÎI GUVERNEAZĂ COMPORTAMENTUL.

Specialiștii în domeniu ne avertizează că prelucrarea oricărei informații, însușirea sau gestionarea cunoștințelor deja dobândite sunt absolut inaccesibile când trăim una dintre emoțiile de bază precum: bucuria, surpriza, frica, tristețea ori mânia.

REACȚIILE AFECTIVE  SUNT INDEPENDENTE DE JUDECATA LOGICĂ.

Același lucru se întâmplă când copilul este bolnav. Nu-i faceți reproșuri, nu-l criticați, nu-l șantajați emoțional. Chiar dacă nu v-a ascultat sfatul și a mâncat mai multă înghețată decât ar fi trebuit și, iată, acum este bolnav… degeaba îi faceți morală.

El deja se simte trist și furios că boala îi afectează activitățile zilnice.

Încercați să-i alinați suferința, jucați-vă cu el și țineți-l în brațe mai mult ca de obicei. Acordați-i atenția de care are nevoie și sprijinul necesar pentru a învinge boala mai repede. După aceea faceți o reconstituire a faptelor și a consecințelor pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă cum propria decizie i-a afectat sănătatea și i-a schimbat rutina și confortul zilnic.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație