Oricât am încerca noi, mamele, să controlăm toate aspectele, activităţile şi viaţa bebeluşului este imposibil să reuşim. De la apariţia dinţişorilor, diversificarea hranei şi preferinţele culinare, până la orele de somn şi răcelile copilului, aproape nimic nu poate fi programat cu exactitate. Lucrurile iau întorsături din cele mai diverse şi atunci acuzaţiile la adresa mamei încep să curgă cu nemiluita.
Dacă bebe plânge de foame prea des e vina mamei că nu i-a făcut un program strict. Dacă îl alăptezi la cerere nu e bine fiindcă devine un răsfăţat şi te va solicita permanent. Dacă respecţi cele trei ore între mese şi el între timp plânge de foame…tot vina ta e că nu ştii să te adaptezi preferinţelor copilului tău sau că masa anterioară nu a fost suficientă.
Dacă răceşte, ori l-ai îmbrăcat prea subţire, ori l-ai înfofolit şi a transpirat. Tot mama e de vină!
Dacă nu doarme într-o noapte, două, înseamnă că nu i-ai respectat cu stricteţe programul de masă şi de baie! Ai făcut tu ceva! Iar eşti vinovată!
Dacă îi dau dinţişorii, dacă are colici, dacă e plictisit, dacă e bolnav, dacă e nefericit tot tu MAMA eşti de vină!
E limpede că asta e varianta cea mai simplă. Să dăm vină pe cineva. Cine e cel mai mult în preajma copilului? Mama!!!
Ce simplu ar fi dacă în momentele de disperare, de neputinţă, de oboseală exagerată mamele ar primi măcar un cuvânt cald, o urmă de înţelegere şi o mâna de ajutor.
Chiar dacă aceste lucruri nu se întâmplă, mamele îşi fac datoria în continuare. Au cea mai bună motivaţie din lume: dragostea copilului lor. Mânuţele care se strâng în jurul gâtului mamei sunt un şirag de perle, vocea cristalină a bebeluşului e cea mai frumoasă melodie, iar zâmbetul lui este că un drog care o susţine pe mamă să fie puternică, frumoasă şi iubitoare pentru încă un veac de acum înainte.
Nu, dragele mele nu voi sunteţi de vină când copilul răceşte. Toţi copiii răcesc uneori mai uşor, alteori mai grav, dar cu toţii depăşesc momentul. Nu, nu puteţi controla asta. Sunt zile când nu există timp să mergeţi în parc, aşa că va petreceţi tot timpul în casă. Copilul răceşte. E de ajuns să deschideţi geamul să aerisiţi camera şi astfel bebeluşul să între în contact cu un virus. Nu aţi greşit nimic. Nu greşiţi că îi faceţi zilnic bebeluşului baie. Baia are rostul ei şi nicidecum nu îl sensibilizează pe copil. Până şi bunicile spuneau că ”baia creşte un copil”!
Sunt zile şi nopţi când bebe nu doarme. Şi voi ajungeţi obosite, epuizate şi abia va mai ţineţi pe picioare. Nu e nimic schimbat în alimentaţie, nu i-aţi schimbat programul zilnic şi cu toate astea copilul nu doarme. Poate are colici sau îi iese un dinţişor. Plânge…cine rezistă să-şi vadă puiul plângând şi să nu îi ofere alinare? Cu toţii va acuză că voi l-aţi crescut aşa şi a devenit dependent de prezenţa voastră. Dar, tare aş vrea să văd şi eu un tată, o bunică, o prietenă care petrece 24 de ore din 24 cu copilul acasă şi îl lasă să plângă necontenit chiar şi atunci când e doar plictisit. Nimeni nu e în pielea unei mame şi nu are dreptul să o judece. Ea face tot ce crede că e mai bine pentru pruncul ei.
Pentru asta se dedică lui zi şi noapte şi practic renunţă la ea pentru a fi alături de cel mic permanent. Nu, nu e un sacrificiu. Aşa trebuie să fie. Doar că mamele din când în când au nevoie să fie înţelese, ascultate şi ajutate nu judecate!
Masajul înainte sau după baie, alimentaţie la cerere sau cu program fix, dormitul copilului în patul lui şi nu al mamei, alimentaţie diversificată mai târziu sau mai devreme, ceai sau diverse medicamente pentru colici, îmbăiat în fiecare seară sau la două zile, îmbrăcat mai subţire sau înfofolit după caz….şi multe alte hotărâri pe care trebuie să le ia o mama. Ea îşi asumă întreaga responsabilitate, citeşte în stânga şi în dreapta, întreabă pediatrul, însă, dragii noştri bunici, tătici sau buni prieteni, fiecare copil e unic şi se va adapta vieţii în ritmul lui. Nu le mai judecaţi pe mame!
În plus, să ne amintim că nimeni nu-i perfect şi că şi mamele au dreptul să greşească! Fiţi fără grijă, nu vor repeta greşeala fiindcă în joc e viaţa puiului lor.
Nu toţi ştiu cât de uşor îţi testează un copil limitele răbdării, nu toţi ştiu cum e să îţi pierzi logica în cele mai banale situaţii, cum e să te bucuri pentru fiecare înghiţitură de mâncare când bebe are zile în care refuză orice, nimeni nu ştie mai bine ca o mamă că atunci când copilul cade şi se loveşte că pe ea o doare mai tare decât pe el sau atunci când e bolnăvior că fiecare acces de tuse e rană vie în sufletul mamei.
Dacă poţi ajut-o, dacă nu măcar incurajeaz-o spunându-i că face o treabă grozavă şi că e cea mai bună MAMĂ din lume pentru copilul ei!
Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
