Vocea ta: Nu vă mai certaţi… părinţii!

depresie-totul-despre-mame

Părinții noștri nu aveau evenimente și cărți de parenting

Trebuie să recunoaștem că, de când am devenit și noi părinți, îi privim pe ai noștri cu alți ochi. Pe de o parte, înțelegem cât de greu și cât de frumos e să crești un copil. Pe de altă parte, ne gândim la metodele de parenting de atunci și ne dăm seama cât de diferite erau de ale noastre. Până la urmă, e normal, nu? Acum informațiile sunt mult mai multe și mult mai la îndemână, iar studiile în psihologia copilului au evoluat și au demonstrat că, de fapt, ar fi mai bine să ne creștem copiii… altfel.

Biblia oricărei mame

Înainte nu se organizau evenimente de parenting la care mamele noastre să participe și să afle informații. Nici cărțile de parenting nu erau în număr așa de mare, majoritatea considerând cartea ”Mama și copilul” ca fiind biblia oricărei mame. Nici femeile nu își puneau atât de multe probleme cum ne punem noi, fiind private de multe informații, unele dintre ele considerate chiar tabu.

Pe atunci, se muncea în trei ture, iar disciplina era literă de lege. Noi mergeam la școală, unde trebuia să fim cuminți și să nu le creăm probleme părinților, apoi să venim direct acasă, să mâncăm și să ne facem temele. Dacă mai prindeam și o oră de joacă, era raiul pe pământ.

Sâmbăta era zi de curățenie și poate duminica dacă ne mai bucuram și noi de ceva timp liber pentru noi. Însă, pe atunci nimeni nu știa de termenii folosiți acum în parenting, nimeni nu știa că trebuie să te conectezi cu cel mic, că trebuie să fii atent la nevoile și la pasiunile lui, că nu trebuie să țipi la el, că nu trebuie să îl bați, că nu trebuie să îl pedepsești sau să îl recompensezi pentru ceea ce îi ceri să facă, că un copil nu e de fapt proprietatea ta și câte și mai câte.

Nu suntem mame mai bune, ci doar mame mai informate

Acum, bineînțeles, noi ne considerăm mame active, care citesc în mod constant toate cărțile și blogurile de parenting, care participă la evenimente de parenting și care pun mai mult accent pe nevoile copilului. Asta, bineînțeles, nu ne face mame mai bune decât erau mamele noastre. Ci mame care pur și simplu se folosesc de resursele pe care le au la îndemână, resurse pe care mamele noastre nu le-au avut la acea vreme.

Ca orice părinte care își setează anumite principii de parenting, insist ca ele să fie respectate de toți cei care stau prin preajma fiică-mii. Părinții mei sunt de-a dreptul exasperați când le spun să nu mai folosească anumite cuvinte sau comportamente de față cu Rebeca, pentru că ele contravin cu ceea ce vreau eu să îi transmit, precum și cu teoriile parentingului modern.

Tata chiar mi-a zis la un moment dat: ”Eu te-am crescut pe tine cum am crezut mai bine și văd că nu ai ajuns rău deloc!”. Mama, la fel, își dă ochii peste cap când îmi vede biblioteca plină cu cărți de parenting și îi vine să își ia câmpii când ”o corectez”, citând din cărți. Dar nu o fac din rea voință sau ca un reproș la modul în care m-au crescut ei, ci ca o rugăminte pentru ei de a accepta noile viziuni ale părinților din ziua de azi. Bineînțeles, și, implicit, de a le pune în practică.

Parentingul nostru vs. parentingul lor

Am avut multe discuții cu părinți de vârsta mea care aveau numai cuvinte dure la adresa părinților lor, legat de modul în care aceștia i-au crescut. Și am încercat să îi explic fiecăruia dintre ei că nu e nevoie să își certe părinții sau să le poarte pică pentru că i-au crescut altfel decât văd ei lucrurile acum.

Atunci, vremurile erau total diferite, informațiile lipseau în mare parte, iar tiparele erau la ordinea zilei. Poate, într-adevăr, puteau face lucrurile altfel, dar e tot ce știau atunci și tot ce puteau face pentru noi în lumina vremurilor de atunci. Și mai știu că au făcut enorm de multe pentru noi și, mai presus de toate, ne-au iubit ca pe ochii din cap.

Nu le mai reproșați că nu au făcut cum ați fi făcut voi

Așa că, nu vă mai certați părinții și nu le mai reproșați că nu au făcut cum ați fi făcut voi! Și nu uitați că fiecare copil e diferit și că e foarte posibil ca voi să fi fost complet diferiți față de propriul vostru copil. În schimb, discutați deschis cu părinții voștri, mulțumiți-le pentru tot ce au făcut pentru voi și explicați-le într-un mod frumos de ce este important pentru voi ca ei să înțeleagă, să accepte și să folosească tehnicile de parenting pe care voi vi le doriți pentru educația copilului vostru!

Gândiți-vă cum va fi peste 20-30 de ani, când copilul vostru va deveni și el părinte! Cât de mult se vor schimba lucrurile atunci și cât de diferite vor fi metodele de parenting de atunci. Nu v-ar plăcea să vă reproșeze proprii voștri copii că nu ați aplicat în educația lor tehnicile pe care ei le vor folosi atunci, nu-i așa?

Intră în conversație