Vocea ta: ”Sacrificiu” NU ar trebui să fie în vocabularul de parenting!

depresie-totul-despre-mame

Carieră sau copil?

Înainte eram o workaholică adevărată, care punea întotdeauna pe primul loc cariera ei. Și mă gândeam cu teamă la modul în care voi gestiona creșterea unui copil în paralel cu toată munca mea. Iubeam să muncesc și nu îmi puteam imagina că pot lăsa vreodată munca la o parte, ca să… schimb scutece. Mă înspăimânta de-a dreptul ideea de a sta acasă, de a nu fi utilă din punct de vedere profesional, de a nu mai face ce făceam în fiecare zi cu atâta pasiune și cu zâmbetul pe buze.

Dar și când s-a întâmplat minunea…

Toată lumea îmi spunea că un copil mă va schimba. Dar, cum era de așteptat, Toma Necredinciosul din mine nu credea deloc așa ceva. De abia după ce am născut-o pe Rebeca mi-am dat seama că lumea mea s-a schimbat complet. Acum, ea era motivul pentru care zâmbeam. Ea era sursa mea de inspirație și ființa cu care voiam să îmi petrec tot timpul. Ușor, ușor, mi-am dat seama că lumea parentingului este una minunată, în care vreau să mă dezvolt, pentru a-i oferi copilului meu tot suportul de care are nevoie.

Mi-am dat seama că nu mai voiam să petrec atâtea ore în ședințe de creație sau în fața laptopului. Acum, voiam să mă joc cu ea, să râdem, să descoperim, să citesc cărți de parenting, să interacționez cu alte mămici, să învăț și eu odată cu ea ce înseamnă să fii părinte. Să am jobul de… mamă.

Care-i treaba cu sacrificiul?

Majoritatea oamenilor mă știau cu o carieră înfloritoare și cu un avânt puternic în câmpul muncii. Așa că, atunci când m-au văzut stând acasă și ocupându-mă de fiică-mea, mi-au adresat o întrebare care m-a făcut să ridic puternic din sprâncene și chiar să mă înfurii: ”Nu ți-e greu să faci acest sacrificiu? Să stai departe de munca ta, pentru a crește un copil?”.

În primul rând, nu am privit niciodată acest lucru ca pe un sacrificiu și nici prin gând nu mi-a trecut că cineva s-ar putea gândi la asta. Nu mă sacrific muncind de acasă, ci aleg să îmi petrec mai mult timp cu fiica mea. Îmi iubesc copilul necondiționat și nu regret nici o clipă că nu mai am performanțele profesionale de altădată. Și asta pentru că primesc în schimb ceva mult mai bun, ceva ce îmi acoperă alte nevoi, prioritare în acest moment. Știu cu certitudine că nu mai dau același randament în proiectele mele profesionale, dar știu cu și mai multă certitudine că fac tot ce îmi stă în putință pentru a fi cea mai bună mamă pentru copilul meu!

Cât despre conceptul de ”sacrificiu”, cred că nu ar trebui asociat absolut deloc cu ideea de parenting. A fi părinte nu înseamnă să te sacrifici și să ai regrete că ai putea face altceva în timpul petrecut cu propriul copil. A fi părinte înseamnă să oferi necondiționat tot suportul de care are nevoie copilul tău. Așa că, scoateți-vă din vocabular cuvântul ”sacrificiu” și, mai ales, nu îi reproșați niciodată copilului vostru că v-ați sacrificat pentru el!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație