Vocea ta. Stau pe bancă în parc și nu mă mustră conștiința

stau pe bancă în parc

Sunt mama și stau pe bancă în parc, în timp ce copiii mei se joacă.

De cum ajungem, îmi găsesc un loc confortabil și nu mă ridic de-acolo decât în situații excepționale. Uneori, mă uit și în telefon și reușesc în cele 3 ore în care stau la aer să rezolv o mulțime de probleme. Scriu e-mailuri, texte, răspund la mesaje. Practic, am un fel de birou mobil. Mai ridic ochii din când în când să văd ce se întâmplă. De fapt, cei 9 ani de mămicie m-au învățat să am o atenție distributivă extraordinară. De 4 ani de când a apărut și prâslea în peisaj, abilitatea aceasta s-a ascuțit la maximum.

Am încercat să mă implic în joaca lor, dar, zău, dacă mă pinde alergatul după hoți imaginari cu piticii de 4-5 ani și nici nu reușesc să încap împreună cu fetele sub tobogan să îmbrăcăm păpuși. Nu pot nici să fac exerciții de gimnastică la bară, deși probabil că ceilalți părinți ar considera ieșirea în parc o adevărată distracție.

Te-ar mai putea interesa și:
Când ies cu copilul în parc semăn cu un paramedic

Decizia de a renunța definitiv la plimbatul după copii prin parc a venit când mi-am dat seama că le încurc joaca. Ba chiar fii-mea mi-a și spus într-o zi: ”Ia uite-o și pe mama cutăriței, stă numai cu gura pe ea și nu poate săraca nici să se joace!”. Nu ajunsesem până-ntr-acolo să nu mai poată copilul să se desfășoare, dar eram pe drumul cel bun. Inevitabil, îți vine să mai dai câte-o indicație. Ba să nu mai alerge așa de tare, ba vă transpiră, ba că se murdărește.

Așa că stau pe bancă în parc.

Am făcut niște reguli pentru liniștea tuturor.

Nu au voie să iasă din parc pentru nimic în lume.

Nu iau jucăriile altor copii fără să întrebe. (Aici mai avem erori, dar cred că în curând vom ajunge unde trebuie)

5 minute sunt 5 minute după ceasul meu, reglat la ceasul treburilor ce mai trebuie făcute prin casă.

Când sunt depășiți de situație, vin la mine, nu încearcă să rezolve singuri, pentru că se lasă cu îmbrânceli.

Când încep mârâielile, plecăm acasă fără drept de apel.

Te-ar mai putea interesa și:
Dragă mamă din parc, poți să nu te bagi peste mine?

Orice au nevoie, vin la mine. Dacă vor să ne jucăm, dacă le e foame, dacă le e sete sunt acolo pentru ei.

Nu sunt multe reguli, dar ne ajută să funcționăm și să fim toți relaxați. Eu pot să stau pe bancă liniștită, ei se joacă în voie fără să-i ghideze nimeni.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație