Temele, coșmarul mamelor: „Am 4 pagini la mate, un proiect la științe, de tradus la engleză și la română 3 pagini”

Cristina Călin, redactor
teme acasa fetita epuizata

Temele de la școală și dialoguri dintre mine și copilă. 

Luni: Mami, am 4 pagini la mate, de făcut un proiect la științe, de tradus ceva la engleză și la română 3 pagini de pe caietul special.

Marți: Am de citit o poveste și de făcut fișă de lectură, 5 pagini la mate.

Miercuri: Am de făcut la mate vreo 6 probleme, la engleză 2 pagini, la română am muuult, mamiiii!

Joi: Nu am decât la mate și la română de scris, vreo 3 pagini la fiecare.

Vineri: Maaami, am mult de scris pentru week-end! Mergem undeva? Spune-mi că nu mergem, ca să am timp să termin tot și azi nu mai am putere să fac nimic.

Cam asta discut eu cu fii-mea cam în fiecare zi. Fiecare dialog este precedat de alte telefoane prin care ea îmi citește enunțuri de probleme, eu nu înțeleg, îmi trimite poze pe whats up (da, sunt o mamă dintr-aia care își lasă copilul cu telefon) și rezolvarea de probleme de la distanță. Uneori am treabă și o ușuiesc din start, ceea ce se traduce prin situații tensionate în timp ce pregătesc cina. Alteori îmi dau seama că îi este lene și mă întreabă doar ca să scape. Atunci o trimit la dicționar, îi recomand să citească din nou enunțul sau altceva, după caz.

Încerc să am o atitudine relaxată față de teme pentru că am citit suficiente studii ale specialiștilor care spun că lucrul acasă nu este tocmai ceea ce are nevoie un copil în clasele primare.

Temele, între necesitate și inutilitate

Sunt de acord că informațiile primite la școală ar mai trebui reluate și acasă. Dar să înveți pe de rost definiția vântului, tipurile de nori și circuitul apei în natură la clasa a 3-a mi se pare că este doar o pierdere de timp. Ăștia mici nu au nicio curiozitate legată de noțiunile astea pentru că nu le-a stârnit-o nimeni. Și sunt convinsă că limbajul de lemn din manual nu o va face niciodată.

Noi încercăm să nu punem presiune prea mare pe copilă. Nu o lăsăm de capul ei, în mod cert. Dar au fost nenumărate situații când am hotărât, pentru că era prea obosită, să facă în week-end temele pe care nu le mai putea face. Nu este un copil care să lenevească. Merge și la activități extrașcolare, mai și citește și mai trebuie să se și joace, eventual afară, cu alți copii. Plus că, dacă trage de ea și face totul mecanic nu facem decât să consumăm cerneală și hârtie. Apoi, și la serviciu, există prelungiri de dead line, dacă nu reușești să faci task-ul la timp. Vorbim totuși despre niște copii de nici 10 ani cărora le este dor să se joace. Și eu vreau să se joace. La ce văd în jur faptul că încă își dorește păpuși este o bucurie maximă.

Temele astea uneori mai mult ne încurcă decât să ne ajute. Îmi dau seama că o stresează pentru că atunci când vine de la școală nici nu mănâncă ci se apucă de ele ”ca să scape”. Nu le face din plăcere, ci din obligație. Și nu dintr-o obligație față de viitorul ei de peste 10-20-30 de ani, ci cel de a doua zi când va fi mustrată sau nu va lua calificativ maxim dacă nu vine cu toate temele făcute.

„Nu-mi amintesc ca în școala primară să fi avut vreu stres legat de teme”

Eu fac parte din generația celor care lucram zeci de pagini de exerciții la matematică de pe o zi pe alta, sunt un fost elev care a lucrat în două nopți o culegere de gramatică de la un cap la altul de nu-mi mai simțeam degetele de la atâta scris.

Știu că nu aș fi reușit altfel. Dar făceam asta în gimnaziu și în liceu. Nu-mi amintesc ca în școala primară să fi avut vreu stres legat de teme. Aveam și noi la matematică din celebra culegere cu bufnița pe copertă o mulțime de probleme, aveam și la română compuneri, la istorie de învățat. Dar noi nu aveam alte posibilități de învățare. Nu prea aveam unde să mergem să facem sport, să învățăm actorie, unde să mergem la cursuri de limbi străine. Fii-mea se uită pe youtube la filmulețe cu diy și ce credeți? Mi-a sters tot ce scrisese pe uși cu markerul permanent doar cu niște dezinfectant de mâini.

Nu ar fi învățat asta din niciun manual. Și despre ape nu a priceput până nu am luat un atlas și nu a văzut cum se varsă pârâul în râu, râul în fluviu, fluviul în mare. A înțeles și mai bine când i-am adus aminte despre excursiile noastre la munte unde am văzut izvoare și pârâuri și lacuri și tot ce era scris în cartea de științe.

Nu zic să nu mai facă probleme la matematică, să nu mai facă exerciții la română. Aș vrea, totuși, să mai iasă din manualele alea și să exploreze lumea înconjurătoare, pentru că ar fi mult mai câștigați.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa