Vocea ta: Afacerea copiilor

Afacerea de la scara blocului

Se străduia să prindă în pom un carton pe care scria mare “Deschis”. Am zâmbit unor amintiri de demult, din vremea când eram copil şi l-am întrebat în glumă: ”V-aţi deschis magazin?” Băiatul mi-a răspuns pe un ton cât se poate de serios: ”DA.”

Curiozitatea m-a împins mai aproape. Voiam să văd cum se joacă în anul 2015 copiii. Dar nu, ei nu se jucau. Surpriza de la scara blocului m-a amuţit. Confecţionaseră brăţări, inimioare, ursuleţi şi păpuşi din elastice şi încercau să le vândă. Totul făcut ca la carte: preţuri puse la vedere, program afişat la “intrarea în magazin”, zâmbete luminoase pe chipurile celor trei vânzători, două fetiţe şi un băiat, toţi având probabil în jur de 12 ani. Mi-au fost dragi din prima clipă şi le-am promis că îi voi promova pe blog şi pe facebook. “Să le spuneţi că ne pot găsi de dimineaţa până seara în Malu Roşu, la magazinul Bettys…”.

Răutatea şi invidia contra întreprinzătorilor nu au vârstă

Am plimbat căţelul alături de nepoţii mei. La întoarcere, am observat că micii întreprinzători îşi mutaseră magazinul, goniţi de la scara blocului de o doamnă care s-a simţit deranjată de “mizeria, obrăznicia şi balamucul lor”. Nu s-au supărat, deşi acum magazinul Bettys îşi are locaţia într-o curticică interioară, alături de ghena de gunoi a blocului turn.

Erau la fel de veseli, la fel de mândri de ceea ce mânuţele lor realizaseră. Povesteau oricui era dispus să îi asculte cum au lucrat la brăţări, cât s-au chinuit pentru a face o păpuşică sau un ursuleţ din elastice… Dorind să îi sprijin şi să îi încurajez pe aceşti copii, mi-am invitat nepoţii să îşi aleagă ceea ce le plăcea de pe “tarabe”. Am vrut să plătesc produsele şi micii comercianţi mi-au făcut o reducere, apoi le-au oferit bonus nepoţilor mei câte o carte de joc cu nu ştiu ce erou modern. Acasă, nepoţica m-a întrebat de ce i-am lăudat şi de ce am cheltuit banii cu ei. În ochi i-am citit o urmă subţire de invidie.

O lecţie importantă pentru alţi copii

Cum aş putea să nu îi laud? Nu în fiecare zi se întâmplă să întâlnesc un asemenea spectacol. Nu în fiecare zi vedem copii frumoşi, talentaţi, îndrăzneţi, inteligenţi şi mărinimoşi, copii care încearcă să câştige pe timpul vacanţei un bănuţ cinstit din vânzarea produselor lucrate cu propriile lor mânuţe. Nu voi putea uita niciodată mândria din ochii lor şi felul în care au strâns în pumn banii primiţi.

Chiar şi nepoţica mea a învăţat o lecţie importantă astăzi, o lecţie care probabil a ajuns şi la alţi copii: În viaţă, unii sunt producători, iar alţii consumatori. Ştie şi ea să facă asemenea brăţări din elastice, însă nu i-a trecut niciodată prin cap să lucreze şi să le scoată la vânzare în faţa blocului, ba chiar a crezut în prima clipă că micuţii întreprinzători fac ceva ruşinos.

Acum visează şi ea să aibă propriul magazin, iar eu visez la ziua când mă voi putea mândri cu ceea ce face nepoţica mea în timpul liber…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație