Vocea ta: Ajutor! Am prea multe pe cap!

Ce facem când avem nevoie de ajutor?

Mă trezesc dimineața la ora  6, cu un singur ochi deschis sau, de fapt, mai mult închis și el…și încep ziua. Bine, asta în cel mai bun caz, dacă nu se mai trezește careva peste noapte, la apă, la toaletă, dureri de burtă, raceli…

Mai departe, îmbrac copiii, le fac pachețelul pentru școală, respectiv grădiniță și plec la drum cu ei și mă întorc după vreo două ore acasă. Odată ajunsă, mă uit să văd ce este de făcut: ordine, mâncare, rufe, plus munca pentru serviciu (trebuie să aduc și eu un aport financiar, nu? ). Nu știu când a trecut exact vremea și trebuie să plec să îi iau de la școli. Ei bine, deja frânta ajung acasă, le dau să mănânce, îi schimb, mai ieșim un pic la joacă, mâncăm iar, ne spălam, citim povești și dormim. Ura! Dar nu, dorm doar ei, eu mai am una alta de făcut și, în loc să mă apuc de treabă, mă așez pe scări, cu capul în mâini și plâng, seară de seară… Și plâng, că doar plânsul e bun, dar să fie și constructiv, adică să gasești și o soluție pentru ceea ce te afectează.

Ei bine, eu am plâns așa fără nicio soluție vreo doi ani, în fiecare zi, până când am decis că am prea multe responsabilități și că nu mai fac față stresului cotidian, ritmului pe care chiar eu mi-l impusesem.

Odată hotărâtă să mă dezvolt personal (și nu este doar un concept la modă, este o nevoie impetuoasă, pentru că dezvoltarea emoțională nu este spontană, precum creșterea fizică,  pentru partea emoțională trebuie să muncim ceva mai mult) am luat-o pas cu pas.

Ce este, de fapt, responsabilitatea?

Conform definiției din dicționar, responsabilitatea este “obligația de a efectua un lucru, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.  Funcție, sarcină de răspundere.”
Văleuuuu! S-a zis cu mine! mi-am spus în sinea mea. Așa am decis, acum să le duc până la capăt pe toate. Dar apoi mi s-a aprins un beculeț – chiar ca în desene animate – stai puțin! Chiar am decis eu toate astea? Chiar asta înseamnă responsabilitatea? Parcă credeam că fiecare acționează în ritm propriu, iar eu ce fac?

Etimologic vorbind, responsabilitatea vine din împreunarea a două cuvinte: răspuns+ abilitate (engl. response+ ability). Așadar, responsabilitatea este abilitatea mea de a răspunde anumitor sarcini. Sunt eu abilă, am eu abilitățile necesare pentru toate acele lucruri pe care le fac? Cu siguranță, nu!

Am ales să-mi fac o listă cu tot ceea ce pot face, cu adevărat, fără să mă mint sau fără să elimin prea multe. Să fiu corectă cu mine, autentică, întâi cu mine. Am realizat că trebuie să fiu, mai întâi, un om mai bun cu și pentru mine ca, ulterior, să pot fi o soție bună, o mamă bună, un om mai bun pentru societate.

Mai pe scurt, de fiecare dată când suntem puși în fața asumării unei noi responsabilități, trebuie să luăm un moment de pauză, să verificăm dacă avem abilitățile necesare pentru a putea accepta. Dacă suntem obligați să facem ceva, atunci cel mai bine este să fim corecți și să informăm ca este posibil ca lucrurile să nu decurgă tocmai bine.

Am înteles că, pentru a-mi cunoaște abilitățile mele, pentru a-mi delimita responsabilitățile, trebuie sa fiu proactivă (un termen, din nou, înțeles greșit de mulți dintre noi). La serviciu, auzim ca trebuie sa fim proactivi, adica să anticipăm acțiunile celorlați, pentru a putea răspunde în mod prolific. Dar nu este chiar așa, ar fi trebuit să se numească ”preactiv”, poate, acest termen, daca se voia subliniată anticiparea.

Așadar, un om proactiv este diferit de cel reactiv, adică nu reacționează imediat la un stimul. Dacă cineva mă lovește, spre exemplu, eu am libertatea de alege cum voi acționa și nu cum voi reacționa.Conștientizează faptul că între stimul și reacție, natura ne-a înzestrat cu ceva unic, posibilitatea de a gândi, regândi și de a alege. Diferit de animale, care atacă, îngheață sau fug atunci când sunt puse față în față cu un stimul, noi oamenii avem șansa să acționăm în mod diferit.

STIMUL – LIBERTATEA DE A ALEGE – REACȚIE

Libertatea de a alege poate însemna: conștientizare, imaginație, conștiință morală, voință independentă.
Toate aceste fiind spuse, am știut că fiind proactivă, având libertatea de a alege, pot descoperi care-mi sunt abilitățile, pentru a răspunde sarcinilor zilnice, pentru a-mi asuma, cu adevărat, doar responsabilitățile potrivite mie.

Cum arată acum o zi din viața mea?

Tot la șase mă trezesc fiindcă nu-mi este greu, tot eu pregătesc copiii și îi duc la școli, îi aduc înapoi, îi culc, le dau sa mănânce, mă joc cu ei, lucrez de acasă. La ce am renunțat? Nu mai gătesc! Nici nu îmi place, nici nu sunt foarte experimentată și nu mai fac curat în casă, rufe, etc.

Pentru toate acestea, am găsit un ajutor. Am început sa refuz tot ceea ce nu mi se potrivește, am învațat să spun nu, tot printr-un procedeu NLP, despre care o sa va vorbesc data viitoare. Cât despre responsabilitățile celorlalți… și acolo e multă vorbă, tot data viitoare.

Ce altceva am mai învățat?

Să fiu bună, atentă cu mine, să mă iubesc, pentru că doar așa dragostea mea va fi, cu adevărat, necondiționata, si față de ceilalți.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație