Vocea ta: Albastru pentru fetiţe, roz pentru băieţei

A intrat în mentalul colectiv treaba asta cu roz pentru fetițe și albastru pentru băieței

Dacă vrei să anunți sexul viitorului moștenitor al familiei, e suficient să te pozezi cu un balon bleu și toată lumea va ști că urmează un domnișor. Sau, cum am anunțat eu, o poză cu un body cu albastru și un trenuleț. Imediat a fost deconspirat sexul Juniorului. ”Să vă trăiască băiețelul!” ni s-a zis.
”Mulțumim, dar body-ul și jucăria sunt ale soră-sii, de fapt.

”Lasă, mami, mașinuța. Nu e de fetițe. Hai să facem o ciorbică pentru păpuși, vrei?
Mami, sabia aia e de băieței. Hai mai bine să îmbrăcăm păpușica asta și să-i dăm să mănânce.”
Vai, dar fetițele nu se murdăresc pe rochițe. Hai, ridică-te din nisip. Ce ești tu? Băiețoi?

Sună cunoscut, așa-i?

Dacă ai o fetiță și nu e îmbrăcată din cap până în picioare în sclipici roz cu prințese, n-ai făcut nimic. Neapărat să aibă cană roz, farfurie roz și furculiță roz. Cărucior roz, pătuț roz, așternuturi roz. Cu volane. Și dantelă. Musai păr lung, oricât de rar, fin sau moale ar fi. Multe agrafe, tot cu prințese roz. Păpuși și o bucătărie mică. Pentru că – nu-i așa? – dacă nu iese o gospodină din ea, Pământul nu-și va mai face mișcarea de revoluție. Plus că râd și vecinii. Și vine apocalipsa.

Pe de altă parte, mai auzim și altele…

Iubitul lu’ mama, ce faci cu păpușica aia? E de fetițe. Ce, tu ești fetiță? Hai să te joci cu Georgică cu mașinuțele lui.
Hai, te rog, lasă căruciorul de păpuși. E mai mare rușinea. Cine a mai văzut băiețel cu cărucior de păpuși?”
”Dar nu mai plânge. Băiețeii să știi că nu plâng, doar fetițele. Ești fetiță sau băiețel?”

Și astea cred că vă sună cunoscut.

Dacă ai un băiețel căruia nu-i plac mașinile și avioanele, e anormal. E anormal și dacă nu ai un cărucior albastru și tractoare pictate pe pereții din camera lui. Nu-l poți îmbrăca în roșu, pentru că roșu nu e culoare de băieței. Și nu are voie să plângă. Că doar e băiețel, nu vreun tolomac. Dacă iese vreun molâu din el? Sau, cine știe… Poate și mai rău! Un bărbat care să-și poată exprima sentimentele… Hai că asta e prea de tot!

Eu am și unul și altul. Doar că lumea îi mai încurcă.

Ea e tunsă scurt și dacă am eu de ales, îmbrăcată în pantaloni și tricou, eventual și albastre. Nu de altceva, dar mi se strepezesc dinții de la atâta roz din raioanele de haine de fetițe, așa că am ajuns să-i cumpăr haine de la băieți. Desigur, asta dacă nu o las pe ea să aleagă.
Vai, dar ce bine vorbește băiețelul!” aud adesea.

Iar el, dacă e deplasabil în altceva decât brațe, o face în căruciorul ei roz de când era mică.
”Vai, ce fetiță drăguță aveți, să vă trăiască!” mai aud.
Sau și mai bine: ”Tare bine le-ați potrivit. Frățior mai mare care să aibă grijă de surioara lui…”

Cel mai amuzant a fost însă un domn cu care ne-am întâlnit la un moment dat pe stradă.
Vanda Mică în hanorac albastru, salopetă bleumarin de blugi și adidași negri.
Juniorul în căruciorul roz, benocla ochii la geanta maro cu flori roz atârnată de mâner.
Domnul în cauză ieșise la plimbare cu soția și se gândește să intre în vorbă cu fie-mea

Vai, ce băiețel drăguț aveți, doamnă. Cum te cheamă pe tine, măi băiețel?” întreabă el fetița.

Ema” îi răspunde ea răspicat.

Cum?” întreabă el gândindu-se că poate nu a auzit bine.

E-MA” răspunde ea mai tare.

Păi ce nume de băiețel e ăsta, E-MA?!

Abia apoi, lămurit de soție, a înțeles că poate numele e de fetiță pentru că și ea e fetiță.

Dar e ok. Asta sunt eu. Mamă de băiețel mare și fetiță mică.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație