Vocea ta. Readaptarea la grădiniță și încurajarea autonomiei copilului

Eu militez pentru autonomia copilului. Cu cât fac mai multe lucruri singuri, supravegheați de la distanță, desigur, de noi, părinții, cu atât mi se pare mai bine pentru toată lumea. De când am început grădinița, am bătut și mai tare monedă pe acest aspect.

Somnul meu prelungit dimineața s-a dus. Reîncepe grădinița. Mergem la grupa mijlocie și tare-mi e că, după 3 luni de plimbări, stat cu bunicii și alte răsfățuri, readaptarea nu va fi tocmai simplă. Așa că am zis să o luăm din timp să-i aduc aminte că e băiețel de grădiniță și că nu mai este mult și se va întoarce în sala de cursuri.

 

Nu a fost greu să încep readaptarea. Zi de zi trecem pe lângă clădirea grădiniței și ne și întâlnim în parc cu colegi. Când i-am văzut bucuria de a se juca din nou cu ei am înțeles că nu voi avea o sarcină grea. Dar numai cine nu a dus un copil la grădiniță nu știe că tot entuziasmul se poate transforma în lacrimi atunci când se vede în ușa clasei cu doamna care îl îndeamnă să ia loc. Așa că am zis că e mai bine să mergem mai departe cu planul.

Din când în când, îl mai întreb despre doamne, despre activitățile pe care le făceau împreună. Pare încântat că se vor întâlni din nou, dar cred că îi va pieri iar cheful când vor avea de făcut ”lecții”. Etapa a doua a programului de readaptare și de întărire a autonomiei a implicat niște cumpărături. Știți că femeile rezolvă orice cu o sesiune de shopping! Ne-am dus amândoi să luăm ghiozdănel de băiat mare. A trebuit neapărat să fie cu Spiderman. Mai aveam unul, dar era de băieți mici. Apoi, am trecut la partea de garderobă. Am cumpărat pijamale cu Spiderman, un trening cu Spiderman, 3 perechi de pantaloni lungi cu Spiderman, 3 tricouri cu (ați ghicit!) Spiderman. L-am lăsat pe el să-și aleagă, că doar de-aia eram acolo. Trebuia să îi dau încredere, să îl responsabilizez ca în final să consolidăm autonomia copilului la care tot lucrăm de ceva vreme.

După două ore, aveam două sacoșe pline cu haine și un copil care nu prea avea chef de mers acasă. Așa că l-am scos la masă. I-am citit meniul și l-am lăsat tot pe el să decidă. Ba chiar și chelnerului tot el i-a spus ce vrem să mâncăm. Ce mândru era de el!

Ziua a fost lungă. Am ajuns acasă pe la două. S-a spălat singur pe mâini, și-a luat ursulețul de pluș și m-a informat că îi este somn. L-am luat în brațe și l-am dus în dormitor. M-am așezat lângă el pe pernă, i-am cuprins călcâiul în palme, așa cum fac de fiecare dată și am închis amândoi ochii. Acum este puiul meu și doar al meu, el din ce în ce mai independent, eu tot mai dependentă de el.

Acest articol face parte din campania “Spune Da”  inițiată de Danonino, care și-a propus încă de anul trecut să vină în sprijinul părinților care doresc încurajarea autonomiei copiilor lor.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație