Vocea ta: Bagajele, copiii şi realitatea

Ioana Petruș

Voi mai țineți minte cu câte bagaje ați plecat la prima deplasare cu copilul?

Pe vremea când nu aveam copii, îmi lua cam 10 minute să pun tot ce trebuie în bagaje pentru orice destinație și durată a călătoriei, în jumătate de oră mă și mutam cu mobilă cu tot. De îndată ce a apărut primul copil, lucrurile s-au schimbat radical, împachetatul pentru o simplă plimbare durează… și durează… și durează. Ce să mai vorbesc de plecarea în concedii…

M-am apucat de bagaje cu o săptămână înaintea plecării

În prima noastră călătorie cu copilul de nouă săptămâni m-am apucat de bagaje cu o săptămână înaintea plecării și am reușit să umplu mașina astfel încât nu exista colțișor nefolosit. Puțin a lipsit să îmi conving soțul că aveam nevoie și de o remorcă, moment în care spiritul lui matematic a conchis că întrecusem măsura, că doar nu emigram pe Marte. Am plecat la drum convinsă că uitasem acasă diverse obiecte strict necesare supraviețuirii unei nopți la hotel cu un copil mic. Evident, din mormanul de lucruri, de multe nici nu ne-am atins.

De la a doua călătorie am renunțat la căruciorul nostru combi 3-în-1, mare cât un tanc, în favoarea unui buggy pe care l-am folosit exact de două ori timp de aproximativ 20 de minute, în restul timpului utilizând cu succes Manduca. În mașină rămăsese deja loc pentru cel puțin încă o valiză.

Deja experimentați, când am zburat prima oară am reușit să ne încadrăm lejer în numărul admis de kilograme ale bagajelor de cală, Manduca fiind la datorie fără buggy. E drept că aveam încă o geantă de mână pentru bebe care cântărea ceva, dar conținea de la schimburi pentru orice fel de condiții meteorologice până la dezinfectant pentru mâini, unguent anti mușcături de insecte, șervețele umede, uscate, cu parfum și fără, trusă de tacâmuri de voiaj, aleze de unică folosință și scutece pentru minim trei zile de diaree acută, dacă ar fi intervenit așa ceva (zbor de două ore cu transfer două ore ulterior). Copilul avea zece luni și a dormit ca un erou tot drumul, fără a necesita nici măcar un schimb de scutec.

Am ajuns la destinație cu doi copii flămânzi, isterizați de oboseală

Au urmat nenumărate alte deplasări în concedii mai scurte sau mai lungi, cu mașina, avionul, trenul și vaporul, și pe parcurs bagajele noastre s-au ușurat considerabil. Dovadă faptul că la prima călătorie cu doi copii ar mai fi încăput în mașină cel puțin încă o persoană cu o valiză.

După ce ne relaxasem total, am avut parte de Crăciun și de reversul medaliei: din cauza condițiilor de trafic, drum lungit la 14 ore, în loc de preconizatele 8, cozi interminabile la toate benzinăriile de pe drum, parcări și restaurante supraaglomerate, nervi, ceață, întuneric. Am ajuns la destinație cu doi copii flămânzi, isterizați de oboseală, care la ora 2 dimineața nu puteau să adoarmă de epuizare. Așa nu mai facem, ne-am învățat minte!

Ultimul concediu a fost, din acest punct de vedere, cel mai relaxat de până acum, fără excese cu bagajele, dar și fără lipsuri. Sper să reușim repetarea performanței, cu excepția unui mic episod de vomat laptele pe stewardesă încă înainte de decolarea avionului. Care stewardesă a fost super drăguță și i-a oferit bebelușului de 9 luni ciocolată, compensator, spre zbârlirea părului matern.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa