Vocea ta: Ce am învățat de când sunt mamă

De când am devenit mamă, am avut atâtea de învățat…

Câteodată,  noi, oamenii ăstia mari și atotștiutori, suntem tare infatuați și ne asumăm doar rolul de profesori în raport cu copiii noștri, refuzând sa vedem câte învățăm la rândul nostru de la ei. Eu trebuie sa recunosc ca  nu mă așteptam ca un boț de om de nici măcar un metru înălțime sa fie așa o sursă uriașă de învățăminte pentru mine! Și,  pe măsură ce învățam de la copilul meu atâtea și atâtea lucruri minunate, îmi dădeam seama că sa fii adult e supra-estimat, că nu le știu eu chiar așa de bine pe toate, ca uneori e mai bine sa tac și sa ascult și că am atâtea de învățat de unde nici nu gândeam. În acești ultimi doi ani și un pic,  am învățat multe lucruri minunate și tare as vrea sa împărtășesc cu voi măcar o mica parte din ele. Așadar, am învățat:

Ce înseamnă răbdarea

Daaaa… Nu era pe lista mea de calități înainte sa fiu mamă,  dar uite ca am învățat să fiu și răbdătoare. Totul a început cu zilele și nopțile lungi în care nu puteam sa îi opresc nicicum plânsul. A continuat cu momentele în care îmi întindea mâncarea pe covor și canapea, picta pereții,  arunca lucruri (de obicei valoroase, precum telefon sau chei) în vasul de toaleta și a ajuns la apogeu în jur de doi ani, când l-a luat definitiv pe NU în brate și au început primele tantrumuri adevărate. Am învățat sa număr răbdătoare elefanți care se leagănă pe o pânză de păianjen, sa spun aceeași poveste de cinci ori una după alta și sa răspund la zeci de „de ce?”-uri care mai de care mai ciudate.  Ei bine, în toate aceste situații, a trebuit sa mă mențin calmă și răbdătoare,  să îi explic, să nu mă enervez. Și sunt mândră că în 99% dintre cazuri am reușit.

Să mă bucur de lucruri mărunte, să fiu vesela, să mă bucur de viață

Dacă înainte de copila mea mă distram în cluburi și în concedii luxoase, acum am învățat să mă distrez sărind în bălți,  adunând melci și conuri de pin.  Am învățat să râd mult. Și des. Și din suflet. Experții zic că puii ăstia mici râd de până 400 de ori pe zi. Adulții, zic aceleași studii, doar de maximum 20. Eu râd de fiecare dată când râde copilul meu, deci faceți voi socoteala. Dacă nu sunt tocmai odihnită sau am uitat sa mănânc de prânz,  măcar știu ca sunt veselă,  asta e de necontestat!

Că banii nu cumpăra fericirea, ce e scump nu e musai și mai bun

Ei bine, asta a fost o lecție care ne-a costat. Literalmente. Noi am investit mult în jocuri și jucării care mai de care mai sofisticate. Totuși,  puiuța mea s-a distrat mereu cel mai grozav cu lucruri banale, cum ar fi un pet gol, un bol de plastic, o lingura de lemn sau niște cutii goale. Cu trei creioane colorate și o foaie de hârtie,  reușeam sa o țin ocupata o jumătate de oră. Cu o jucărie mișto cu butoane și melodii – cam 3-5 minute. Aaa, plus că nu am folosit pătuț,  cărucior și muuuulte altele. Au fost bani aruncați pe fereastră, dar asta e deja alta poveste.

Am învățat ce înseamnă  TOLERANȚA și cât de puri și inocenți se nasc ei toți, puii noștri

E minunat sa observi cât sunt de inocenți copiii, cum nu le pasă că ești român, maghiar, turc, țigan sau orice altceva… Nu le pasă cum ești îmbrăcat,  cum arăți,  că ai trei ochi sau n-ai o mână. Puiuța mea s-a jucat de nenumărate ori cu copii care erau respinși de cei mai mari pt ca erau diferiți,  a mers și a îmbrățișat și români și țigani, ba chiar s-a împrietenit cu un om al străzii care își lua prânzul la noi în parc. A socializat cu copii defavorizați și a împărțit cu ei banane și biscuiți.  Îi plac toate vietățile pământului,  nu contează că un cățel e de rasă pură sau o corcitură get beget, ea îi iubește și îi mângâie și toți sunt „ham ham” fără discriminare. Mă emoționează până la lacrimi puritatea asta sufletească cu care se nasc și sper sa fiu destul de înțeleapta încât să o conserv cât mai bine!

Să o iau încet,  să nu mă mai grăbesc

Știm cu toții care e ritmul zilelor noastre, cât e de agitat si de stresant totul in jur, cum trec zilele ca nebunele și  uităm de toate si de tot si avem timp zero pentru noi… De când s-a născut puiuța mea, am cam uitat de ceas!  Și e așa de bine! Dormim când ne e somn, mâncăm când ne e foame.  De multe ori mi s-a întâmplat ca un drum de cinci minute sa dureze treizeci. Și, recunosc,  câteodată mă enervez când trebuie sa ne oprim sa mirosim chiar fiecare floare sau sa cântăm „melc melc codobelc” fiecărui melc de  pe drum! Apoi, mă întreb „unde oare ne grăbim?” și intru în ritmul ei, o iau încet și firesc și mă bucur nespus ca în sfârșit nu mai sunt contra cronomentru și că am timp să stau și (vorba cântecului) să ascult iarba cum crește!  E minunat! 🙂

Sa mănânc și sa trăiesc, în general, mai sănătos

Dacă înainte de nașterea copilului dădeam iama relativ des în fast-food-uri sau beam litri de suc carbogazos pe zi, sarcina și alăptarea m-au făcut sa îmi schimb stilul de viață radical. Apoi, odată cu diversificarea copilului,  am început să mâncăm și mai sănătos în familie, sa excludem orice produs procesat din comerț (mezeluri, foietaje și produse cu zahăr). În concluzie, am slăbit ajungând la greutatea de dinainte de sarcina fără dietă și fără  probleme, am analize de sânge perfecte, mă simt plină de energie și complet revitalizată.

Așadar,  dragii mei, nu puține lucruri m-a învățat copilul meu, iar lista este chiar mai lungă de atât.  Este minunat să schimbi puțin perspectiva și să fii conștient,  ba chiar recunoscător că ai lângă tine așa un profesor drăgălaș!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație