Vocea ta: Cele zece minute doar ale mele

Alina-Ivan-totul-despre-mame

Timpul ne este și prieten și dușman

Întrebați însă mamele cum văd timpul. De curând, mi-a spus cineva ca sunt o ”superwoman” pentru că fac foarte multe lucruri într-o zi. Nu sunt deloc de acord pentru că, de multe ori, NU ÎMI DORESC SĂ FAC ATÂT DE MULTE LUCRURI ÎNTR-O ZI.

Da, îmi place să fiu activă, iubesc timpul petrecut cu copiii mei, vreau din suflet să fac cât mai multe cu ei, dar câteodată trebuie să fac și alte lucruri. Cred că toți părinții interesați de viața lor de familie fac lucrurile pe priorități. Evident că prioritatea noastră sunt copiii (lecturi, activități creative, plimbări, ieșiri cu bicicletele, băi, timp special, joacă), apoi soțul, casa, jobul, atelierele, curățenia, meditațiile, gătitul, cumpărăturile și și și… Sunt extrem de fericită că le pot face pe toate, dar câteodată chiar nu mai pot și uite, spun: câteodată chiar nu mai pot!

Femeia-pisică, femeia-eroină, femeia spațială

Aud în ultimul timp că lumea se referă la femei ca la niște personaje din benzile desenate, femeia-pisică, femeia-eroină, femeia spațială și nu mai știu ce fel de femeie. Da, e adevărat că femeia modernă face o mie de activități într-o zi, dar, în cele din urmă, e doar o femeie.

O femeie care are nevoie de timp pentru ea însăși, pentru o carte, pentru o dimineață în care timpul îngheață, pentru un răgaz. Femeile nu sunt super femei, sunt doar niște ființe cu gânduri, tristeți, melancolii, dorințe, dureri, oameni care vor să fie bine pentru familia lor, niște non-eroine care au nevoie de ajutor, blândețe, gesturi frumoase, o vorbă bună, o mângâiere și încurajare.

Da, femeia care iubește, încurajează, susține, ajută, aduce, duce, mișcă, revine, spală, calcă, meditează, reface, redecorează, remontează, repară are nevoie de sprijin. Acum nu mă refer doar la partener, mă refer la ea, la ea însăși.

Doamnelor, de multe ori sprijinul trebuie să vină tot de la noi!

Adică să ne luăm pur și simplu un răgaz. Să nu ne mai intereseze nimic timp de 10 minute. E oare posibil? Da, trebuie să fie posibil. Trebuie să fie posibil pentru sănătatea noastră, pentru binele nostru, pentru a putea să o luăm mereu de la capăt. Stâlpul are nevoie de bază, cea care ajută are nevoie de timp pentru ea. Așa că, doamnelor, luați-vă timp pentru voi!

Indiferent cât e ziua de grea, indiferent cât de multe aveți de făcut într-o zi, păstrați-vă zece minute pentru voi și nu acele zece minute în care faceți duș și vă spălați pe dinți, nu, nu, nu… Zece minute în care faceți ceva care vă relaxează sau nu faceți nimic. Uite așa, nu faceți nimic.

Îmi doresc așa de mult să mă întrebe într-o zi cineva: ”Ce faci acum?” și eu să răspund: ”Nimic. Sunt în cele zece minute în care nu fac nimic!” Stau și mă relaxez, copiii nu țipă, soțul nu vorbește, vasele nu sunt în spălător, rufele nu sunt în mașină, masa nu e doldora, creioanele colorate nu sunt pe jos, animalele de pluș nu au invadat dormitoarele, praful nu s-a așezat pe mobilă, cărțile nu sunt aruncate pe covorul din sufragerie. Nu!

Totul e într-o liniște a mea pentru că mi-o doresc și pentru zece minute timpul a înghețat. Este al meu pentru că așa mi-am propus. În aceste zece minute eu sunt prioritatea mea!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație