Vocea ta: Copiii noştri sunt generaţia turbo. Trec într-un an de la suzetă la tabletă

Despre generația de azi

E mersul firesc al vieţii ca cei mici să ajungă să îi depăşească pe părinţi. Să schieze mai bine, să fie mai pricepuţi la IT, să se descurce mai bine în situaţii limită. Şi e la fel de firesc ca părinţii să se simtă loviţi un pic în orgoliu atunci când îşi dau seama că nu mai sunt vioara întâi la toate activităţile.

Ai îmbătrânit puțin…

Sigur, îţi plesneşte inima de bucurie când copilul tău ţi-a luat-o înainte, dar undeva în adâncul sufletului, îţi dai seama că ai mai îmbătrânit puţin.

Generaţia asta de copii e o generaţie turbo. Trec într-un an-doi de la suzeta la tabletă, de la mama-tata-pipi direct la poezii de cinci strofe, de la dormit șase ore în cărucior direct la cinci opţionale şi trei sporturi. Turbo!

Noi eram mai domoli, parcă… nu?

Grădiniţă era grădiniţă, cu cerculeţe şi liniuţe, fără limbi străine şi nici vorbă de karate. Şcoala primară era şcoală primară, cu silabe şi adunări, fără concursuri de matematică şi nici vorbă de escalaăa sau tabere de ski.

Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut acceleratul!”, exact cum a spus Topârceanu, cam aşa trece şi generaţia turbo pe lângă noi. Nu ştiu dacă s-a schimbat ceva în ADN-ul lor sau dacă e vorba doar de ambiţiile părinţilor, însă ar trebui să avem grijă să nu îi “ardem” ca pe un filament de bec ieftin, să nu le scurtăm experienţa copilăriei, să nu îi aruncăm în mediul competiţional mai devreme decât ar trebui.

Până la urmă, viaţă nu e făcută doar din cea mai mare notă la un examen, din intrarea la facultate cu cel mai mare punctaj sau din jobul cel mai bine plătit. Viaţa e făcută din momente liniştite în familie, din vacanţe în locuri frumoase, din experienţe care să te ţină o viaţă (sau, mă rog, până când te lasă memoria).

Sunt generația turbo, dar măcar noi să nu fim ”turbo” cu ei!

Citește și:

Vocea ta: Generația plictisită

Generaţia mai cu moţ

Generaţia abandonată

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație