A venit vara, zilele sunt lungi și absolut fantastice, mai ales atunci când ai lângă tine o mogâldeață care își dorește zilnic delfini, animăluțe, nisip și locuri de joacă.
Vrând-nevrând am ajuns fericita posesoare a unor dungi si “modele” de diferite nuanțe de bronz pe brațe, dar, ca și cuvintele unui spot publicitar din care nu îmi aduc aminte decât: “fericirea copilului, de neprețuit”, dacă pisicoșenia mică vrea sa zburde afară, atunci ieșim să ne prăfuim!
Sănătatea copilului vine mai presus decât preferințele mele în materie de timp liber.
Nu sunt un fan al alergatului non-stop după fluturi sau după vrăbiuțe, porumbei sau cățeii din parc, mai degrabă aș sta comod cu laptopul la răcoarea din bucatărie, dar sănătatea copilului vine mai presus decât preferințele mele în materie de timp liber. Sau cel puțin așa mi se pare mie firesc și corect, din toate punctele de vedere. Nu pot ține copilul în casă la nesfârșit și nici nu îl pot lua cu mine prin diverse localuri…
În schimb, am avut surpriza cea mai neplăcută a vieții mele de mamă când am constatat că văd copilași de foarte puțini anișori în toate locurile posibile și imposibile, copilași agitați, nervoși, dar puși la punct de către părinți că nu se poartă frumos în timp ce el sau ea își soarbe tacticos cafeaua și trage adânc dintr-o țigară!
Dragi părinți, dragi mămici, dragă tătici, vă rog, vă implor cu tot sufletul meu de mamă, nu mai luați copilul cu voi în locuri de genul acesta! Copiii se plictisesc extrem de repede și dacă vă spuneți că sunteți în aer liber și fumul de țigară nu vă poate afecta bulgărașii de om, vă propun să încercați și voi să luați loc la o terasă unde există cel puțin o duzină de țigari aprinse și să nu fumați! Oare nu este fum destul?!
Nu judec pe nimeni, nu sunt ipocrită, și eu sunt fumătoare…
Sunt convinsă că știți deja efectele nocivele ale fumatului… Nu judec pe nimeni, nu sunt ipocrită, și eu sunt fumătoare, știu ca e aproape imposibil să ai timp și pentru tine atunci când ai un copil, dar se poate și altfel! Există nenumărate cafenele care au în apropiere locuri de joacă pentru cei mici și credeți-mă, acea oră în care stai și savurezi în liniște ce dorești, face cât trei în care trebuie să liniștești copilul care întreabă repetitiv “mai stăm mult?!”.
Știu! Dacă cel mic nu are trei ani, e puțin posibil ca locurile de joacă să fie dispuse să îl accepte, dar dacă îți dorești din tot sufletul să ieși la o cafea, roagă pe cineva, un bunic, o bunică, un prieten, o rudă, se va gasi cineva care să supravegheze puiul de om câteva ore, astfel ca tu, drag părinte, să ai parte de o binemeritată pauză, iar copilul să fie ferit de “micile” neplăceri ale localurilor în care sunt fumători!
Copiii mici nu se pot apăra singuri.
Este de datoria noastră morală, sufletească, să îi protejăm de tot și toate până vor reuși singuri să discearnă între bine și rău. Știu că atunci când sunt mici pare imposibil să avem o viață socială, să avem parte și noi de pauze, fară jucării, praf, gâze, pipi, desene animate, dar atunci când răbdarea pare ca ne părăsește, gandiți-vă doar la atât: timpul trece extrem de rapid!
Curând, poate prea curând pentru noi, copiii noștri, acum dependenți de noi și uneori enervanți, cresc cu viteza luminii! Prea curând, vor dori să fie lăsați în pace, să plece noaptea de acasă, să se încuie la ei în cameră să viseze în liniște la un el sau o ea cu ochi fermecători… Și atunci ne va fi extrem de dor de momentele în care ne întrebau de 100 de ori pe zi “de ce”, de zambetul lor în somn, de mirosul dulce pe care numai un bebeluș îl poate avea. Bucurați-vă de prezent, viitorul vine cu repeziciune, ca “Acceleratul” copilăriei noastre, al lui George Topârceanu.
