Vocea ta: Copiii voştri nu sunt ai voştri…

Mai toate articolele pe care le scriu încep cu: “De când eram eu mică, simțeam că ceva nu este în regulă cu anumite indicații primite de la ai mei parinți…”

Și articolul acesta ar fi trebuit să înceapă tot cam așa. Eu chiar am simțit, micuță fiind, că unele lucruri, despre care părinții îmi spuneau că e musai să le învăț și să le pun în aplicare, nu mi se potriveau, nici atunci și nici pe viitor nu aveau să mă ajute. Și cum, pe vremea respectivă, etichetele erau la modă, eu mă simțeam ciudat, simțeam că este ceva în neregulă cu mine… De ce toată lumea simțea și gândea diferit față de mine? Ulterior, aveam să aflu că mai toți copiii simt același lucru, că niciunul nu era ciudat, doar că nu eram obișnuiți să ne exprimăm sentimentele și habar nu aveam că, de fapt, simțeam cam la fel.

Pâna într-o zi când, studentă fiind la Universitatea București, secția Limba și Literatura Arabă, am descoperit un scriitor genial, Khalil Gibran și a lui celebră scriere “Profetul”- nu este o carte religioasă. Este o carte plină de învățături și de mesaje filozofice despre viață, în general. Acolo am găsit un pasaj despre copii, un pasaj ce se vrea a fi un mesaj către părinți. Cu ajutorul acelei poezii am reușit să mă înțeleg pe mine și să gândesc altfel educația copiilor mei. Nu există aproape niciun un curs de parenting, pe care să-l țin fără să menționez sau să recit această poezie. Ea sună așa:

“Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.

Puteți să le dați dragostea, nu însă și gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul, dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteți vizita nici chiar în vis.
Puteți năzui să fiți ca ei, dar nu căutați să îi faceți asemenea vouă,
Pentru că viața nu merge înapoi, nici zăbovește în ziua de ieri.

Voi sunteți arcul din care copiii voștri, ca niște săgeți vii, sunt azvârliți.
Pe drumul nesfârșirii Arcașul vede ținta și cu puterea Lui vă încordează, astfel ca sagețile-I să poată zbura iute și departe.
Și puterea voastră, prin mâna Arcașului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubește săgeata călătoare, tot la fel iubește și arcul cel statornic.”

Cu ajutorul acestei poezii am înțeles că nu sunt o ciudată, fiindcă simt și gândesc diferit de părinții mei. Am înțeles că nu ei dețin adevărul lumii, că nu toate sentimentele sau gândurile lor sunt neapărat potrivite pentru mine…că e normal să simt și să gândesc diferit. Am înțeles că nu trebuie să-mi formez copiii după cum cred eu, în funcție de ceea ce cred eu că este potrivit lumii de astăzi, căci ei vor trăi în lumea de mâine, necunoscută mie și, astfel, poate unele dintre informațiile pe care eu le ofer pot dăuna într-o măsură sau alta. Și am văzut pe pielea mea cum părinții mei m-au format pentru lumea în care trăiau ei, dar lumea generației mele este diferită și a trebuit să învaț din nou să trăiesc, în ritmul zilei de azi.

Am înțeles că suntem copiii vieții, ai continuității și că trebuie să fim ajutați doar prin dragoste necondiționată. Așa am ales eu pentru copiii mei, să îi iubesc, să le respect ritmul de dezvoltare, capacitățile și abilitățile, să îi cunosc foarte bine pentru a le fi de ajutor pe drumul lor. Am ales să nu îi forțez cu ceea ce cred eu că este potrivit pentru ei sau pentru lumea viitoare. Am mai primit sfaturi de genul ”Îndrumă-i către x, este un domeniu de viitor!”. Da, dar e un viitor ce mie nu-mi apare nici măcar în vis!

Și ce am mai înțeles eu și mi-a dat o mare satisfacție interioara este că El- natura, divinitatea, fiecare alege cum simte-ne iubește pe toți deopotrivă. Dacă alegem să iubim adevărat, autentic, cu sufletul, iubirea se va întoarce la noi.

Aceste versuri au fost scrise prin anul 1930 și vin cu idei de parenting ce nouă ni se par moderne. Oare dacă ar fi fost ascultate încă de atunci?

Cum nici eu nu dețin adevărul vieții sau, mai bine spus, adevărul fiecăruia dintre noi, vă invit să meditați la mesajul acestei poezii și să vă formați propriile gânduri și trăiri.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație