Vocea ta: Cum a dat-o-n bâlbâială din cauza lui Moş Ene

balbaiala

 

Ce legătură e între bâlbâială și Moș Ene?

Era vară, cald, se-nserase. Vlad se juca, eu pregăteam cina. Cânta, îṣi imagina tot feluri de dialoguri, cu tot feluri de personaje.

La un moment dat, în abundenṭa de cântece ṣi povestiri, mi s-a parut că se bâlbâie.  Nu m-am ingrijorat. Făcuse la fel ṣi cu doua zile în urmă, dar doar pentru câteva momente. M-am gândit că e din cauza faptului că încearca să spună atât de multe ṣi toate deodată ṣi e mereu grăbit.

După poveṣtile de seară, Vlad n-aveam somn. Era ora 23 ṣi nu dormea. Mi-am zis că  poate ar trebui să-i povestesc despre Moṣ Ene. Nu o făcusem până atunci. „E un spiriduṣ mic, are un coṣuleṭ plin cu praf magic, care, dupa ce îl suflă înspre noi, ne ajută să adormim. Are un coif albastru, cu steluṭe argintii. Ȋntr-o mână ṭine felinarul, într-alta coṣul…ṣi tot aṣa.”

La scurt timp, a adormit. Mulṭumită de cât de frumos i l-am descris, cu detalii, cu cuvinte ṣoptite, cu drag, m-am culcat liniṣtită.

Dimineaṭă însă…

De când s-a trezit, Vlad vorbea cam bâlbâit. Am zis că e unul din acele momente, de scurtă durată, în care poate se joacă. Dar nu, trei ore mai târziu,  Vlad se tot chinuia să vorbească corect ! A durat 15 secunde sa spună „La mulṭi ani!” ṣi alte zece sa spună „Te iubesc!”.

Mă împacientasem ṣi nu voiam sa îi arăt ! Nu l-am corectat, nu l-am grabit, nu i-am atras atenṭia deloc asupra problemei.  Doar îl ascultam ṣi îmi făceam o mie de gânduri.

Seara,  m-am gândit că i-ar plăcea să mai audă despre Moṣ Ene. Dar nu. M-a rugat speriat să nu îl chem pe Moṣ, înainte ca eu sa îi pronunṭ numele. S-a culcat la scurt timp dupa aceea. Mi-am dat seama că se speriase de el. Probabil ṣi-l imagina în carne ṣi oase, intrând în camera noastră! Sigur asta era.

A doua zi am mers la neuropsihiatru. După mai multe discuṭii cu medicul, acesta a ajuns la concluzia că Moṣ Ene nu are nicio vină în toată această treabă.  M-a întrebat ce s-a întâmplat în ultimele luni cu Vlad ṣi iată ce:  la începutul verii, Vlad fusese operat. A fost o procedură relativ simplă, însă cu anestezie totală.  Anxietatea de separare, în momentul în care l-au luat la operaṭie, trezirea din anestezie, controlul de după, toate celelalte controale de după, firele, medicaṭia, pansamentele… toate i-au creat o traumă.  Deṣi recuperarea a fost extraordinar de rapidă, tot ce a urmat după,  a dus la crearea traumei.

Concluzia medicului neuropsihiatru, a fost că Vlad suferă de traumă post operatorie ṣi asta i-a cauzat bâlbâiala.  Nici vorba de Moṣ Ene.

A urmat un tratament bazat mai mult pe socializare

A făcut o ṣedinṭă de terapie Bowen ṣi apoi a primit „cel mai bun tratament”: o prietenă de-ale lui, mai mare cu 3 ani ṣi jumătate decât el, a venit în vizită la noi. Faptul că permanent, timp de o săptămână, a avut un copil pe care să-l audă vorbind corect, l-a ajutat foarte mult . Se simṭea bine, în largul lui, o auzea exprimându-se corect, nu era timorat, nu era grăbit… nu prea mai era bâlbâit. Toate temerile mele, cum că ar putea dura luni, ani sau s-ar putea croniciza această bâlbâială, dispăruseră uṣor, dar nu de tot.

Ȋncă avea dificultăṭi de pronunṭie, încă era frustrat de această problemă. Ȋn tot acest timp nu am mai spus nimic de Moṣ Ene, dar tot simṭeam că nu e operaṭia, cea care a declanṣat această bâlbâială. Mă simṭeam vinovată că îi povestisem despre el, deṣi nu am avut nicio intenṭie să îl sperii.

Nu-mi ieṣea din minte asta, aṣa că am hotărât să elimin orice dubiu.

Am cautat pe internet o poză cu un spiriduṣ care să semene cu cel pe care i-l descrisesem lui Vlad. Am gasit-o, am printat-o ṣi înainte de culcare, l-am readus în discuṭie:„Am impresia că nu ṭi-a plăcut povestirea mea despre spiriduṣul Ene. E ok. Nu trebuie să-ti placă neapărat. Am o poză cu el. Mă gândeam că poate ai vrea s-o rupi, să nu te mai gândeṣti deloc la el. Poṭi adormi ṣi fără praful lui magic”.

Nu vă închipuiṭi ce fericit a fost să rupă acea foaie în bucaṭi. Şi ghiciṭi ce?!  Nici urmă de bâlbâială de a doua zi. Sunt sigură că operaṭia a fost o traumă pentru el. Dar la fel de sigură sunt că povestea lui Moṣ Ene a fost factorul declanṣator al bâlbâielii. Şi pe fondul traumei, cred că orice altceva i-ar fi putut declanṣa bâlbâiala. Putea să nu fie Moṣ Ene, dar sigur ar fi fost altceva. Tot atunci sau un pic mai târziu.

Mă bucur că a trecut repede ṣi mă bucur ca a avut un  prieten alături, toată înṭelegerea nostră, a bunicilor ṣi a prietenilor, care nu i-au atras atenṭia niciun moment, asupra dificultăṭii sale de vorbire. Şi ce bine că a trecut!

Pentru un somn liniṣtit, recomand o baie ṣi un pahar de lapte călduṭ.

Moṣ Ene e trecut !

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație