Vocea ta: Cum am reușit să-mi alăptez gemenii în tandem

Alăptarea gemenilor este posibilă ori e doar un mit?

Am ales să povestesc despre acest subiect, pentru că sunt întrebată tot mai des, în ultima perioadă, fie de mămicile cititoare, fie de cele din grupul de prieteni, dacă alăptarea gemenilor este posibilă ori e doar un mit, un deziderat.

Tot ceea ce vine de la mami e spre binele bebelușilor

Încă de pe vremea când eram însărcinată, am știut că vreau să îmi alăptez gemeneii, pentru că așa vedeam firesc să se întâmple. Ăsta este cursul natural, și tot ceea ce vine de la mami este spre binele bebelușilor. Mai ales lăpticul plin de bunătate, vitamine și responsabil de un start bun în viață al celor mici.

După cum spuneam, mi-am dorit să pot alăpta, dar cum întotdeauna realitatea este diferită de litera cărții, începutul a fost mai anevoios. Mai ales că nu era lăptic, experiență nici atât, albinuțele flămânde, îmi venea să plâng și să neg tot ceea ce citisem până atunci, pentru că la mine nu funcționa. Ceva nu mergea și pace! Lucru care mă consuma energetic foarte mult, însă nici nu aș fi vrut să capitulez.

Pot spune că a fost mai întâi dorința, apoi voința și în final povestea alăptării în tandem

Marele regret, recunosc, este că nu am alăptat exclusiv. Însă asta e o altă poveste. Partea bună este că am reușit imposibilul, în viziunea unora.

Am încercat de-a lungul timpului diverse metode. Cât erau mai mici, reușeam să îi alƒăptez și în același timp. Apoi, pe măsură ce creșteau, am realizat că nu prea mai era posibil. Era incomod pentru ambele tabere.

În plus aveau nevoie de afecțiune și timp acordat, separat. Așa că masa se lua pe rând! Și alintăturile la fel;).

Inconfundabilul miros de bebe

Și acum mă emoționez, la aducerea aminte a clipelor de tandrețe din timpul meselor… Cu mânuțe firave și priviri curioase, cu bătăi de inimă suave, și inconfundabilul miros de bebe, îi priveam în ochi, și ne validam reciproc iubirea, îi mângâiam și clipeau de plăcere, le povesteam câte în lună și-n stele, iar ei gemeau, parcă vrând să îmi confirme spusele și să continue povestea.

Cel mai important aspect cred că era faptul că se crea o atmosferă magică în jur, la momentele meselor, la care țineam foarte mult să existe, pentru că o consideram plină de însemnătate și de respect pentru micii oameni ce luau masa. Altfel mi s-ar fi părut total nepotrivit să fie haos și o grămada de lume în jur, de parcă ar sta cineva acum să îmi numere îmbucăturile și să mă iscodească cu privirea, în vreme ce mănânc!

Pentru mine a fost frumos, notabil, istoric poate.Pentru ei sigur a fost de bine, pentru că au căpătat un sistem imunitar foarte bun!Cu siguranță este vorba și de moștenirea genetică cu care s-au născut, asta ar putea să o confirme și un medic, dar sunt sigură că am contribuit și eu la ea.

În viziunea mea alăptarea nu este un gest, nu este un sacrificiu, nu este o corvoadă! Este o necesitate, o normalitate, o binecuvântare până la urmă, menită să contribuie la creșterea armonioasă a bebelușilor.

În multele momente de oboseală, îmi venea să renunț la alăptat, să mă odihnesc mai mult, mai bine, să mă simt mai întremată. Dar nu am făcut-o și pot spune că sunt mândră de asta! Cu siguranță aș fi regretat toată viața, decizia luată atunci, într-un moment de scăpare.

Deci într-un cuvânt, mămici de gemenici, se poate!

Personal, aș fi preferat să existe un consultant pentru alƒăptare atât în maternitate, cât și după aceea… dar cum nu a fost posibil, pentru că nu exista, m-am descurcat cu mamele din dotare, pro alăptare și ele, și experiența lor.

De multe ori, în frustrarea mea de mămică începătoare, m-am întrebat de ce lucrurile importante nu se petrec peste tot în țară, atâta timp cât sunt în folosul comunității?!

Și iată un astfel de exemplu îl poate constitui și lipsa unui consultant pentru alăptare sau mai bine, a unui astfel de centru, în toate orașele. Peste tot sunt mame și copilași, ce au nevoie de sfaturi și ajutor, cel puțin la început. E adevărat că instinctul matern primează, dar să fim serioși, nimeni nu s-a născut învățat! Ar fi atât de util tuturor mamelor aflate la începuturi de gemeneală și nu numai!

Oricum ar fi, cu sau fără consultanți, ori îndrumători, eu vă doresc să nu vă descurajați, așadar! Indiferent de ce vă spun cei din jur, fie cadre medicale sau sfaturi neavizate, nu renunțați! Hrăniți-vă și odihniți-vă suficient, relaxați-vă și oferiți-le celor mici elixirul din laptele matern. Cât mai des și mai multă vreme cu putință!

Gândiți-vă că doar o șansă în viață aveți să faceți asta! Informați-vă temeinic și oferiți-le puilor voștri ce e mai bun, pentru că și ei au venit pe astă lume, să scoată la lumină ce e mai frumos în viața noastră.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație