Cum facem față tantrumurilor în public?

Andreea Marian

Ideea tantrumurilor în public ne sperie pe toți… Simplul fapt că pomenim de crizele copiilor ne crește tensiunea, ni se pune un nod în stomac și devenim agitați.

Pe lângă avalanșa de sentimente puternice pe care le descarcă copilul, noi – părinții, suntem bântuiți de un set de reguli nescrise care atârnă greu asupra noastră și ne influențează în mare măsură modul în care reacționăm.

Așteptările societății din partea noastră, a părinților, sunt ca noi să adoptăm o atitudine prin care să criticăm, să folosim cuvinte dure, să rușinăm, să amenințăm sau să atacăm fizic un copil care face aceste crize, deoarece tantrumurile sunt considerate comportament neadeacvat și neacceptat.

Ne este teamă și rușine de părerea celor din jurul nostru…

În ciuda faptului că niciun părinte nu își dorește să devină adversarul copilului său, atunci când ne confruntăm cu aceste episoade furtunoase și, în special când tantrumurile au loc în public, reacțiile noastre ca părinți de multe ori fac mai mult rău decât bine. Deoarece suntem prea supărați și incapabili de a judeca rațional sau pentru că ne este teamă și rușine de părerea celor din jurul nostru sau pentru că efectiv nu știm cum altfel să reacționăm în aceste momente de criză, îi criticăm vehement pe cei mici, amenințăm, le impunem să se oprească, atragem atenția și mai mult asupra lor prin fraze de genul: ”Uite ce urât îți stă! Ești copil mare, nu ai voie să te comporți așa! Nu o să mai vrea nimeni să fie prieten cu tine dacă te porți așa! Este rușine să faci crize!” etc.

Uneori, în urma acestor amenințări, crizele încetează, dar în 99% din cazuri izbucnesc câteva ore mai târziu cu și mai mare intensitate. De aceea, trebuie avut întotdeauna în vedere faptul că aceste tantrumuri, deși aparent sunt crize fără motiv, ele sunt modul în care copilul ne arată că are o problemă emoțională pe care nu o poate verbaliza, care îl supără și nu știe cum să o comunice.  Aceste supărări ies la suprafață în momentele cele mai neașteptate și în modurile cele mai neplăcute, invocând motive aparent banale. Vestea bună este că ele sunt benefice, tantrumurile îl ajută pe copil să elibereze tensiunea psihică și uneori fizică. Odată eliberați de acest stres, copiii brusc devin veseli și cooperanți.

Citește șiNu e vina ta! Tantrumurile vin oricum…

Modul în care noi, părinții, gestionăm aceste momente este extrem de important. Copiilor nu le face absolut nicio plăcere să treacă prin momente atât de grele. Ei nu își propun în mod intenționat să se comporte așa. Sunt speriați și au mare nevoie de înțelegerea și suportul nostru, al adulților. Orice reacție negativă din partea părinților, bunicilor sau educatorilor nu face decât să adâncească criza, iar dacă acest lucru se petrece în mod repetat, poate avea repercusiuni grave asupra sănătății emoționale a copilului pe termen lung.

Toți copiii au tantrumuri

Este important ca toată lumea să înțeleagă și să accepte faptul că toți copiii au tantrumuri, fără excepție și că aceastea sunt benefice deoarece sunt modul în care copilul descarcă energiile negative acumulate peste zi sau poate în perioade de timp mai extinse. Cu cât înțelegem mai bine modul de dezvoltare și felul în care copiii percep realitatea, cu atât ne va fi mai ușor să adoptăm metode prin care să putem face față cu brio episoadelor supărătoare ale micuților noștri și să îi ajutăm să depășească criza prin care trec.

Am adoptat un set de reguli pe care le aplicăm:

Încă de la primele tantrumuri ale fiicei mele, am căutat informații legate de acest comportament. De atunci și până acum am trecut prin tot felul de episoade neplăcute. Cele mai intense și supărătoare sunt tantrumurile în public. Am adoptat un set de reguli pe care le aplicăm. Acestea nu au avut toate un succes răsunător încă din prima dar în timp rezultatele au fost îmbucurătoare. Poate o să vă ajute și pe voi atunci când vă confruntați cu așa ceva:

  1. Ignoră cu desăvârșire atitudinea celor din jur!

Tantrumurile în public sunt cele mai supărătoare deoarece, pe lângă avalanșa de sentimente venite din partea copilui, suntem supuși și criticii publice. Pentru noi, ca generații crescute în umbra unui regim social strict și restrictiv în totalitate, ochiul critic al societății este pedeapsa supremă la care putem fi supuși.

De aceea, ca primă soluție pe care o recomand să o abordeze orice părinte în momentele de criză este să ignore cu desăvârșire atitudinea celor din jur. Este un  moment care te privește strict pe tine și pe copilul/copiii tău/tăi. Alungă din minte acea voce interioară care strigă ”RUȘINE! NU FACI BINE!, EȘTI UN PĂRINTE SLAB! COPILUL TĂU ESTE RĂU, OBRAZNIC ȘI DEFECT ȘI E VINA TA!”. Caută un loc mai retras unde să vă puteți refugia. Există foarte mari șanse ca, odată ferit de ochii publicului, să te liniștești considerabil și tu și copilul tău și să puteți rezolva totul prin simpla comunicare.

Ascultă copilul!

Nu trebuie să critici, nu trebuie să îi predai lecții de comportament pentru că oricum în acel momente el este incapabil să mai judece. Singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să asculți. Coboară-te la nivelul copilului, privește-l în ochi și strânge-l cu putere în brațe. Dacă simți nevoia să spui ceva limitează-te la: ”Suntem bine! Ești supărat, te înțeleg! Te iubesc! Sunt alături de tine! Te iubesc mult! E ok ceea ce simți, ni se întâmplă tuturor!”. Astfel copilul va înțelege că îl iubești necondiționat. Va ști că este normal să se simtă așa, că ni se întâmplă și nouă adulților și împreună putem trece peste aceste greutăți mai puternici și mai încrezători.

Ia-l în brațe!

Una dintre marile îngrijorări ale părinților legate de tantrumuri este faptul că cei mici devin violenți și lovesc sau aruncă cu tot ce prind la îndemână. Acest comportament apare frecvent în episoadele de criză și este cât se poate de normal. Copiii neavând capacitatea rațională a unui adult, comportamentul lor este ghidat în totalitate de instincte. Ceea ce poți face în astfel de cazuri este să iei copilul în brațe astfel încât să îl oprești din a răni persoanele din jur sau să îl impiedici să își facă singur rău.

Sunt copii care se lovesc singuri, se mușcă, se aruncă în mod foarte agresiv pe jos etc. Așadar, ia copilul în brațe și spune-i exact așa: ”Nu te pot lăsa sa mă/te lovești. Am să te țin așa strâns în brațe până când o să te simți mai bine. Sunt aici pentru tine. Te iubesc.” Vei observa cum în scurt timp va începe să se topească în brațele tale și va începe să se liniștească.

Învață să identifici din timp semnele premergătoare unei crize în public.

Există situații specifice în care copiii au izbucniri emoționale. De exemplu, în prezența mai multor adulți: adunări/mesele în familie, petrecerile aniversare, la supermarket, în parc etc. De asemenea, tantrumurile apar cu precădere atunci când are loc schimbarea activității sau a mediului: plecatul de acasă la grădiniță sau la plimbare, plecarea de la grădiniță spre casă, încetarea jocului pentru a lua masa sau pentru a merge la culcare.

Foarte frecvent, copiii fac crize după sau în timpul momentelor pline de bună dispoziție precum joaca cu unul sau mai mulți membri ai familiei, după ce s-au jucat foarte bine cu prietenii apropiați sau după orice activitate plăcută.

Fiecare copil este diferit, la fel și dinamica fiecărei familii, de aceea este bine să îl urmărești și să ai în vedere momentele în care are cel mai frecvent aceste tantrumuri. Îți va fi mult mai ușor să le eviți și să te pregătești psihic pentru a te putea controla și pentru a le accepta cât mai calm.

Acceptă-ți defectele și calitățile! Copiii învață după fapte.

De foarte multe ori momentele de prea plin emoțional al copiilor noștri coincid cu momentele noastre de prea plin. Stresul de la muncă, rutina, responsabilități multe, grijile și oboseala sunt factori prezenți în viața oricărui părinte.

Copiii funcționează ca un radar sensibil și de multe ori ni se pare că fac crize intenționat, ceea ce este doar o percepție greșită. În aceste momente, dar și la modul general, este sănătos, normal și indicat să te accepți ca ființă umană cu defecte și calități, să te apreciezi pentru eforturile zilnice dar în egală măsură să te iubești tu pe tine chiar și în momentele în care nu dai randamentul pe care ți-l pretinzi zilnic.

Astfel, îl înveți pe copilul tău să se aprecieze pentru persoana minunată care este și numai astfel îi crești stima de sine și îl pregătești să facă față așteptărilor absurde ale unei societăți egoiste, lipsită de valori și principii. Copiii fac ceea văd și nu ceea ce aud!

Atunci când butoiul cu răbdare și energie s-a golit gandește-te că este doar o perioadă din copilaria lor și va trece.

Cu cât îl ajuți mai mult să înțeleagă că sentimentele puternice care îl încearcă sunt normale și cum poate exprima verbal ceea ce îl supără, cu atât mai repede tantrumurile vor dispărea fiind înlocuite de momente de apropiere și conectare cu copilul tău. Într timp: informeaza-te! Informeaza-te! Informeaza-te!

Iar dacă nimic din ceea ce ai încercat nu a funcționat și simți că începi să îți pierzi controlul, oprește-te, respiră adânc din nou și din nou, strânge din dinți și așteaptă să treacă furtuna. Fă orice, dar nu ridica mâna, nu lovi, nu urechea, nu trage de păr! Nu amenința, nu rușina, nu respinge, nu eticheta! Acestea sunt abuzuri fizice și psihice, nu sunt inofensive și lasă răni adânci în sufletul copilului! Copilul tău nu merită așa ceva!

Citește și sfaturile practice ale lui Mary Sheedy Kurcinka pentru situațiile în care copilul are o criză de nervi. Descarcă acum capitolul ”Crizele de furie”, din cartea ”Cum să crești un copil energic”. Acesta este disponibil AICI, iar cartea o puteți găsi în SHOP Totul despre mame.

Citește și:

Puterea vindecătoare a tantrumurilor

Legătura surprinzătoare dintre tantrumuri şi bacteriile intestinale

Ce NU vreau să aud când copilul meu face un tantrum

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa