Vocea ta: Cum am învăţat să spun ”Nu”

gabriela-maalouf-totul-despre-mame

”Nu” chiar  ne poate salva

Când am început procesul de certificare ca NLP Kids&Parents Trainer, am fost extrem de fericită că aveam foarte multe teme de făcut și că învățam mult cu ajutorul lor. Cea mai folositoare dintre teme pentru mine a fost modelarea abilităților. Ce trebuia să fac? Să descopăr o abilitate pe care îmi doresc să mi-o însușesc, pentru că fără ea viața mea cotidiană este mai mult sau mai puțin afectată. În același timp, trebuia să găsesc și o persoană care dispune de această abilitate și să văd ce face exact respectiva persoană, pentru ca eu să reușesc să modelez comportamentul meu.

Am cedat cu totul și m-am pus pe plâns

Am lucrat mult la această temă, așa că am avut multe reușite, inclusiv pierderea în greutate, procedeu despre care vă voi vorbi în postarea viitoare.
Revenind la subiectul de astăzi, incapacitatea mea de a spune ”Nu” îmi afecta serios viața cotidiană, găsindu-mă mai mereu la sfârșitul zilei tristă, abătută, chiar frustrată că nu am dus la bun sfârșit ceea ce promisesem. Până într-o seară când am cedat cu totul și m-am pus pe plâns. O dădusem rău în bară și mă certam singură că nu sunt în stare să refuz și tot amân până ajung să mă scuz și să mă scuz și să mă simt prost. Noroc cu soțul meu, care a fost atât de înțelegător cu mine și mi-a spus cu mare calm că ar fi bine să mai zic și NU. A fost un mare CLICk! pentru mine, el era persoana mai mult decât potrivită după care puteam modela această abilitate.

Prima parte din acest procedeu este observarea. Dacă persoana îti este apropiată, poți discuta cu ea despre ceea ce face mai exact, după care intri în pasul de observare, care poate dura 2-3 zile, chiar săptămâni. Ideea de baza a procesului este spargerea imaginii de ansamblu în detalii, exact ca un puzzle. Trebuie observat tot ceea ce face, de la postură, mimică, voce, atitudine, pentru că este posibil ca ceva foarte mic să fie ceea ce ne lipseste. O premisă NLP spune: “ If you spot it, you got it!” Dacă vezi acel mic detaliu ( diferența care face diferența) atunci abilitatea este a ta.

Eu am discutat cu soțul meu la început, mi-a spus cum a reușit el să spună nu, nici lui nu i-a fost ușor la început, dar acum vine în mod natural:
-își organizează activitățile zilnice cu atenție, astfel încât tot ceea ce vine în plus este un NU ( cu excepția unei urgențe);
– își păstrează calmul când discută;
– ascultă cu atenție, să poată decide dacă este o nevoie sau doar o dorință;
– se repectă pe el și nu se lasă obosit;
– dacă nu poate aprecia urgența, își dă timp pentru a lua o decizie, spunând: “Te sun într-o oră, lasă-mă să mă gândesc la asta!”;
– nu îi este rușine să refuze (aici era diferența care făcea diferența pentru mine).

După această discuție, am început “ filajul”, timp de o săptămână. L-am observat cum făcea tot ceea ce îmi spusese: Stătea drept, calm, concentrat și NU-ul venea atât de natural.
Următoarea săptămână, am început antrenamentul cu copiii – că de ei nu îmi era așa rușine, rușinea fiind problema mea numărul 1- păstrându-mi calmul. Apoi am trecut la colegi, oameni care sunau cu diverse oferte (cu care pierdeam de obicei mult timp). Am învățat să spun:
– ”Nu pot astăzi.”
– ”Nu sunt interesată de această ofertă, mai bine nu ne pierdem timpul unul celuilalt.”
– ”Am nevoie de timp să mă decid.”
– ”Asta este sigur NU.”

Cu copiii am adoptat o altă strategie, pentru a putea echilibra NU-urile

Timp de o săptămână, am observat dacă balanța NU-DA este echilibrată. După care am realizat că nu eram perseverentă, odată ziceam nu, odată da, mai mult îi zăpăceam, așa că tot trainerul meu din Marea Britanie m-a rugat să-mi fac o lista cu zece dintre cele mai importante valori ale mele, apoi să aleg primele trei, cele mai importante. La mine au fost: siguranță, respect și calm. Pentru toate acestea, atunci când erau încălcate raspunsul meu venea ferm: NU.

Toată lumea stă la locul potrivit în mașină, spre exemplu ( nevoia mea de siguranță), nu decidem nimic până când nu suntem toți calmi și dăm dovadă de respect față de nevoile fiecăruia. Cât despre celelalte, mă mai fac că uit, nu mai pun aceeași presiune. Pentru alții valorile pot fi altele, nevoia de ordine, igienă, etc. Așa am invațat să echilibrez și balanța Nu-urilor față de copii și le-am imprimat în același timp faptul că mama lor are niște valori pe care le respectă.

Acest porcedeu de modelare a abilităților poate fi realizat pentru orice resursă dorim să ne-o însușim, de la orice persoană și poate fi un instrument la îndemână pentru a face o schimbare în viața noastră.
“If you always do what you’ve always done, you will always get what you’ve always got”, spune o altă premisă NLP ( Daca faci mereu același lucru, vei obtine mereu același rezultat). Dar noi oamenii, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a reuși, suntem la doar un pas de schimbare.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație