Vocea ta: Cum să alegi numele bebeluşului tău?

Chiar dacă pare, acest text nu este un ghid care să te învețe cum să alegi numele bebelușului

Nu voi da sfaturi, chiar dacă precizez, pe ici-colo, ce să faceți sau să nu faceți. Vă dați voi seama ce am vrut să transmit după ce parcurgeți povestea numelui fetei mele.
A început așa: de la Alexandru Petre la Alexandra Maria, apoi la Loli, care vine, de fapt de la Sofia-Lorena. Nu m-am putut abține și tot am găsit un nume de alint ce combină cele două nume. Eu însă îi amintesc mereu: ”Loli, tu ești Sofia-Lorena!”. Tati ți-a pus numele astea frumoase și mie mi-au plăcut mult, foarte mult.

Am cochetat cu ideea de a avea un băiețel

Bun! Să începem. Dacă întrebați pe oricare dintre prietenii mei sau pe părinți (toți, ai mei și ai lui Iulian) despre ce mi-am dorit și ce boț a ieșit la lumină, răspunsurile vor fi la unison. Am cochetat cu ideea de a avea un băiețel (să ducă seminția familiei B mai departe) și până la prima ecografie de morfologie fetală, era băiat. Cam asta reieșea din primele ecografii și după spusele doctorului era deja un lucru cert. Feelingul de viitoare mami (credeți în el, nu vă înșală niciodată), ignorat total, îmi spunea că e fetiță. Și a ieșit minunată. Nu o dă mama nici pe un miliard de băieți. Era bine dacă nu mă agitam prea tare cu ce o fi, ce va ieși. Vă rog, nu faceți ca mine. Nu contează! Ceea ce contează cu adevărat e să fie bine, să crească frumos, armonios, sănătos și în burtică și după naștere.

Unde voiam să ajung? Nu vă pregătiți din prima zi de sarcină cu numele. Lăsați lucrurile molcom, să simțiți cum se plămădește bebe, cum se bombează burtica frumos, lăsați să treacă stările alea care te bulversează (când te invadează hormonii și gândurile mămicești) și bebe vă va oferi, cu siguranță, mici indicii. Doar ascultați cu atenție. Până și cum bate vântul vă spune, prin bebe, ceva. Veți vedea! Nu fabulez. Prin urmare, Alexandru Petre rămâne pe lista pentru viitorul bebe.

 

Multă nehotărâre la gravide!

De ce nu a rămas Alexandra Maria? Ne plăcea, mergea cu numele de familie, numai că … Spun imediat! Multă nehotărâre la gravide! Recunoașteți?

Am rafinat căutarea. Să fie scurt, să fie cu nume de sfânt şi să nu se împleticească limba copilului. Da, da, așa au făcut ai mei. Pentru că soră-mea nu își putea pronunța cele două nume, tata s-a gândit să nu facă aceeași greșeală cu fiica numărul doi.

(Fiica a doua trebuia să fie băiat. ”Ce aveți, dom’le, cu fetele?” – iată zicere de la mama. Mama mi-a spus înainte de ecografie: să nu faci ca taică-tu, să fii nemulțumită. Ceea ce am și făcut, evident! Cât regret! Mă uit la Loli și îmi dau seama că nu trebuie să te pui cu propria persoană când colcăie hormonii în tine de nu știi ce vrei, când de fapt știi de la bun început. Îți dai răgaz să îți revii. Am o minune de fetiță, ce-o fi fost în mintea mea?)

A decis să mă cheme în acte Maria. Frumos, din calendar, dar nu mi-au spus niciodată așa. Nici când făceam boacăne. Cică era prea serios pentru mine, bebelina alintată, cea de pe urmă. Nici nu era foarte la modă atunci. Toate Mariile erau bunici, mătușe și mame mai bătrâne ca a mea. Iar eu nu eram încântată de fel. Nici acum, după atâția ani, nu rezonez cu numele meu. În schimb, acum îmi place – s-au înmulțit Mariile și sunt de toate vârstele. Nu mai sunt singura. Cu toate astea, tot nu îl folosesc. Tot Marina mă simt.

Și cum să pun eu numele de Maria fetei mele? Ca să îmi reamintescă de ce nu-mi port numele, că îl folosesc doar la chestii ce necesită buletinul. Nu, clar!

Cum a rămas cu Alexandra? Este pe lista viitoare, este un nume frumos, dar tati nu era convins.

Într-o dimineață, la început de mai, cu câteva zile înainte să apară prințesa noastră: ”Spune, tati, ce nume ai visat?” Mai întâi Lorena și apoi Sofia. Foarte frumoase. O iubim tare pe Sofia Lorena noastră. Și e un nume lung, kilometric chiar, cu tot cu cel de familie. Și ce dacă! Este frumos, sonor, în legătură cu cele sfinte (Sf. Sofia = bunici fericiți, înțelegeți voi!). Alintată momentan, pe scurt, Loli. Da, știu, puteți zâmbi! Sunt funny.

În concluzie: Nu doar mamele visează nume sau vorbesc cu bebelușii, și tații sunt foarte conectați. Puteți să transformați alegerea numelui într-un joc cu liste, cu semnificații, să consultați calendare, însă, foarte important, să nu vă grăbiți. Copilul știe ce nume va purta și vă va da de știre.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație