Vocea ta: Cum am scăpat de diabet gestațional? Născând!

AUTOR: Irina Manolache

Cum am scăpat de diabet gestațional? Cu ceva vreme în urmă, vă povesteam AICI cum am descoperit că m-am pricopsit cu diabet gestational. Am spus stop zahărului din acel moment, am urmat sfatul diabetologului şi am ţinut glucidele sub control. Am putut să fac asta cu destul de multă uşurinţă, pentru că mă gândeam că altfel îi fac rău lui Petru. Recomandarea diabetologului a fost că după naştere să reîncep să mănânc normal, deci să nu mai cântăresc nimic, iar în jur de 6 săptămâni de la naştere să mă duc să mai fac un test de toleranţă la glucoză.

Numai gândul că beau din nou acea glucoză greţoasă mă înfiora, dar voiam să ştiu dacă diabetul a rămas cu mine sau am scăpat de el. Mărturisesc că aveam ceva emoţii. Mama este diabetică, bunica a fost şi ea, greutatea mea încă nu este cea mai bună, deci motive de reală îngrijorare existau. De dată asta am scăpat însă. Testul a ieşit foarte bine, aşa că nici urmă de diabet. A fost doar o chestiune hormonala, prezenţa doar pe timpul sarcinii, slavă cerului. Mă şi gândeam la toate restricţiile pe care le impune diabetul şi îmi spuneam că parcă e prea devreme pentru ele. Deşi e adevărat că boală nu te întreabă ce vârstă ai.

Cum am scăpat de diabet gestațional? Toate chestiunile aflate la impuse mă termină

În seară în care am primit rezultatele am avut un sentiment de uşurare, deşi eram, cumva aproape pregătită pentru orice. Dar parcă tot mai bine e să ai un regim de viaţă sănătos, dar neimpus de nici o afecţiune. Căci pe mine toate chestiunile aflate la impuse mă termină mental şi, de cele mai multe ori, nici nu le pot duce la bun sfârşit, tocmai pentru că sunt impuse. Se cuvine să spun adevărul până la capăt: am sărbătorit cu jumătate de cutie de îngheţată victoria asupra diabetului gestational, că deh, mă simţeam eliberată. Dar, în acelaşi timp, moştenirea genetică planează asupra-mi, aşa că mi-am promis echilibru în alimentaţie, mişcare cât pot de multă, mai cu seama că am ceva kilograme de care e musai să scap, nu le mai vreau după mine şi nici pe mine.

MAMĂ LA 40 de ani

Cum am scăpat de diabet gestațional? Am reînceput să alerg

Şi apropo de mişcare, am reînceput să alerg. Medicul cu care am născut mi-a dat voie să reiau alergările şi jur că în acel moment am simţit că încep să îmi reiau viaţă. Deşi îmi propusesem încă de acum două zile să încep să alerg dimineaţă, nu am reuşit până azi. Fie de oboseală, fie pentru că nu aveam totul pregătit. Căci, atunci când ai în casă doi copii care e bine să doarmă şi după 7 dimineaţă, totul trebuie să fie la îndemână, să faci cât mai puţin zgomot, să îl laşi pe cel mic hrănit, că să nu înceapă să urle după ţine şi abia apoi să te strecori pe uşa. Nu e chiar simplu, va spun, şi tocmai de aceea sunt extrem de mândră de mine. Mă rog, nu se poate spune că am alergat cu adevărat, mai mult m-am tarat pe distanţă a 2,5 km, la capătul cărora eram terminată. Fiecare pas a fost greu, kilogramele în plus îşi spun cuvântul. Dar am de gând să le dovedesc, am de gând să reiau în mod constant alergările, chiar dacă pare că le-am luat de la zero. La primăvară, îmi doresc mult să alerg la Băneasa Trail Run, fără că acei 10 km prin pădure să mi se pară o corvoadă nesfârşită. Gata, am şi țel, rămâne numai să mă ţin de treaba!

Mai multe aventuri ale Irinei, alături de familia ei, găsiți pe blogul MAMĂ LA 40 de ani

Despre Irina Manolache

Am 42 de ani, am devenit mama pentru prima oara la 5 zile dupa ce am implinit 40 de ani. Fost jurnalist, mi-a placut intotdeauna sa scriu. Am facut-o pentru reviste, acum o fac pentru diversi clienti. Imi place sa visez, desi de cand o am pe Thea nu prea mai am timp decat de lucrurile palpabile. Asa ca ma ajuta scrisul sa evadez, sa povestesc, sa fiu eu si sa ma bucur. Pana la urma, despre asta este povestea noastra, nu?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație