Vocea ta: Cum se distrează mamele

Voi cum credeți că se distrează mamele?

V-am povestit cum mă enervează copiii mei, dar să nu credeţi că o ţinem tot într-un nerv! Nicidecum! Ne mai şi distrăm, mai ales eu.

OT de la Otwagen

Șerban, de cum a început să bunghească literele, îi place să citească numerele de înmatriculare ale maşinilor şi mă întreabă mereu despre judeţul de provenienţă. Zilele trecute a văzut o maşină cu OT.

– Mami, ce e OT?

– Olt.

– De la Otwagen?

O fi având el numai (aproape) 7 ani, dar e foarte înţelept. Mi-a rămas în minte momentul în care mi-a zis că:

-Mami, eu cred că, pentru Doamne-Doamne, noi suntem ca nişte jucării şi aşa cum mă joc eu cu ele, la fel se joacă şi Doamne-Doamne cu noi!

”Cum se face sex?”

Punctul culminant al discuţiilor noastre de până acum a fost atins aseară, când m-a întrebat cum se face sex. Ştiu că psihologii susţin că trebuie să vorbim despre astfel de chestiuni fără perdea, idee cu care sunt întru totul de acord. În teorie! Căci, în practică, răspunsul meu a fost cam aşa:

– Păi… hm… când doi oameni sunt majori…

– Mami, ce înseamnă majori?

– Au peste 18 ani…

– Oau! Ce mult! Aşa…

– Hm…Când un bărbat şi o femeie sunt majori… şi se plac… şi vor amândoi, atunci se sărută şi se mângâie…

– Cum se mângâie?

– Ei,mamă, cum se mângâie?! Cum se mângâie, na!

– Aşa? Și ce mai fac ei? (Mi se părea că este amuzat de jena mea. Unu-Şerban, doi-Şerban…)

– Păi… se dezbracă şi-şi ating puţele…

– Cum îşi ating puţele?

– Hai, la culcare, că e târziu!

N-a protestat, poate că i-a fost suficient deocamdată, dar mi-am luat timp să-mi fac curaj şi să-mi construiesc răspunsuri coerente şi suficiente pentru el. Adevărul este că, într-un fel, mi-a fost frică: că va spune pe la şcoală: „Uite ce mi-a zis mama!” sau că îi dau idei.

”Cum stau norii pe cer?”

Pe de altă parte, Iulia – ca fetele: niciun gând nu-i rămâne nerostit, face continuu tot felul de constatări despre lumea din jur, pune tot felul de întrebări şi, dacă nu are nimic de spus (căci, da! se mai întâmplă şi asta!), vine la piciorul meu, mă strânge de pulpă şi: „Mami, mami, mami! (poate continua aşa la nesfârşit) Te iubesc!”. Discuţiile cu ea nu sunt, deocamdată, atât de filozofice şi nu m-au pus în încurcătură (a se citi „jenă”). M-am mai trezit că nu ştiu să răspund la întrebarea cum stau norii pe cer sau cum a apărut marea (asta parcă tot lui Şerban îi aparţine). Iulia mai avea întrebări de genul „Pe cine iubeşti mai mult: pe mine sau pe mama ta?”, cu varianta iniţială „Pe cine iubeşti mai mult: pe mine sau pe Şerban?” (După ce i-am răspuns de vreo 215.784 de ori că nu pot răspunde la întrebarea asta, căci îi iubesc la fel de mult, dar în feluri diferite, explicându-i ce îmi place la fiecare dintre ei, a renunţat).

4+4=44

– Mami, da’ cât fac 4+4?

– 8

– Nu, mami! 4+4!

– 8, mamă! Hai să numărăm pe degete!

– Nu, mami, adică 4 lângă 4!

– Aaaa, 44.

– 44, da. Şi 3 lângă 3 face 30.

– Nu, mamă, face 33.

– Şi 30 cât dă?

– Cum cât dă?

– Adică, cum e?

– 3 lângă 0.

– Aha!

”Îmi ia 1500 de ore să mă-mbrac!”

N-am scăpat, că peste două ore o luăm de la capăt.

– Mami, eu nu mai vreau la înot!

– De ce?

-Păi, că îmi ia 1500 de ore să mă-mbrac! (Chiar aşa a zis: „1500 de ore!” – cum mai seamănă ea cu mă-sa!)

”Când mă fac mare, o să dansez şi eu într-un bar de noapte!”

Într-o excursie la Baia Mare, Şerban a văzut o firmă colorată, cu o siluetă feminină încolăcită pe o bară. A întrebat ce e acolo, iar soţul meu i-a zis că e un bar de noapte.

– Da’ ce-i cu fata aia acolo?

– Aşa e în barurile de noapte, sunt fete care dansează.

– Dansează la bară? (Schimb de priviri amuzato-nedumerite între mine şi soţul meu)

– Da.

Câteva zile mai târziu, Iulia:

– Când mă fac mare, o să am pantofi cu toc d-ăla mare şi o să dansez şi eu într-un bar de noapte! (Schimb de priviri panicate între mine şi soţ). O să vii să mă vezi?

– Ăăăă, dacă tu asta vrei să faci…Da’ poate că o să lucrezi altceva, cum ar fi într-o bancă…Şi acolo poţi să porţi tocuri mari, mari! (Ştiam că ăsta e punctul sensibil!)

Sper că am dat-o pe brazdă!

Textul e departe de a fi complet, vă daţi seama, nu?! Ziceţi şi voi ce minuni zic/fac pruncii de lângă voi (ai voştri sau ai altora)!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație