Cum trebuie să fie un tată bun? Aceste 8 calități sunt definitorii

Cum trebuie să fie un tată bun? Întrebarea aceasta nu m-a preocupat până n-am devenit mamă. Deşi am avut un tată, foarte departe de a fi bun, chiar nu m-am întrebat cum ar trebui să fie un tată.

Primul răspuns care îmi vine în minte, este: ”nu ca al meu”. Când eram copil mi se părea că tatăl meu nu avea decât un singur mare defect mare şi lat: alcoolismul, aşa că pentru mine ar fi fost perfect dacă n-ar mai fi băut şi ar fi venit devreme acasă să ne jucăm.

Pentru o minte de copil ca a mea, lucrurile erau mult prea simple. Alcoolismul era doar unul dintre defectele lui. Am aflat mai târziu că existau taţi alcoolici care măcar nu îşi terorizau familia, ce nu spărgeau geamuri şi distrugeau mobilierul sau care nu cheltuiau şi ultimul ban din casă. Dar tot erau departe de a fi taţi buni?

Cum ar trebui să fie un tată bun?

Se pare că cercetătorii au fost şi ei preocupaţi de acest subiect pentru că au întrebat copiii din cele mai dezvoltate ţări ale lumii despre ai lor taţi, iar rezultatele au fost publicate într-un studiu UNICEF din 2013. Copiii au vorbit despre cât de uşor pot relaţiona şi interacţiona cu ei, despre cât de abordabili sunt taţii lor atunci când copiii au nevoie să vorbească sau au nevoie de sfaturi.

Printre aceste prime 29 de ţări dezvoltate s-ar situa, se pare, şi România. Partea cu adevărat interesantă este că aproape şapte din 10 copii spun că le este mai uşor să vorbească cu taţii decât cu mamele. Per total,58% din copiii vorbesc mai mult cu taţii şi abia 42% cu mamele. Topul ţărilor cu cei mai abordabili taţi m-a surprins având în vedere că România este fruntaşă. Am putea spune că românii sunt printre cei mai buni taţi. Olanda, Islanda, Ungaria şi România sunt în topul taţilor cu care copiii vorbesc cel mai uşo.

Cum trebuie să fie un tată bun

Dar e nevoie de mult mai mult pentru a deveni un bun tată

  1. Un tată bun se descurcă singur cu copilul

Un tată bun poate merge peste tot la plimbare cu un bebeluş, în ziua de astăzi copiii călătoresc uşor şi în cărucior şi cu maşina. Nu există nici o scuză penbtru ca taţii să nu-şi plimbe copiii, oricât de ocupaţi ar fi. Un tată bun merge la cumpărături cu bebeluşul mai ales dacă nu depinde de laptele matern şi îl poate hrăni cu biberonul. Un tată bun nu se teme de scutece murdare, de schimbat şi îmbăiat copiii. Este o chestie de obşnuiţă. Mamele nu au un talent în plus. În afară de naştere şi alăptare, un tată poate face aceleaşi lucruri ca şi o mamă.

2. Un tată bun ştie când soţia este obosită

Un tată bun îsi lasă soţia să se relaxeze pentru că numai dacă e mama fericită, familia rămâne şi ea fericită. O soţie şi o mamă neglijată va avea o familie agitată şi dezechilibrată, iar bebeluşul şi copiii nu vor fi deloc liniştiţi. Un tată bun spală vase, aranjează haine în dulap, face de mâncare şi stă acasă cu copiii ca soţia să poată ieşi cu prietenele la o cafea din când. O ieşire de câteva ore poate face minuni în cazul mămicilor epuizate. Pentru că de fapt este mult mai greu să fii mamă decât să fii tată. Da, tatăl poate face cam aceleaşi lucruri, dar legătura cea mai puternică a copilului este cu mama. Aşa a fost de când lumea şi aşa va fi până la sfârşitul lumii. Uneori braţele tatălui nu sunt suficiente.

3. Un tată bun se trezeşte noaptea pentru copii

Sigur că de cele mai multe ori rolul îi aparţine mamei care de obicei alăptează, dar uneori copiii au colici şi au nevoie de mâini puternice să îi plimbe, să îi aline, alteori fac febră sau plâng din cauza erupţiei dentare. Iar tatăl trebuie să fie alături de copil, scutindu-şi soţia de alte ore nedormite. Da, este dificil să faci asta dacă a doua zi te trezeşti să mergi la serviciu, dar sunt mame care fac asta, iar a doua zi se urcă la volan, merg la serviciu, fac cumpărături, gătesc şi se joacă cu copiii lor. De ce n-ar face taţii acelaşi lucru?

  1. Un tată bun se joacă şi face teme cu copiii

Un tată bun se implică în educaţia copiilor lui, un tată bun face teme sau îi învaţă lucruri interesante despre lume, le citeşte şi se joacă mereu cu ei. Un tată bun nu-şi lasă copiii să se descurce singuri, ci le dezvăluie lumea cu secretele ei. El trece mereu peste propria oboseală ca să le fie alături.

Un tată bun se duce cu copiii la urgenţe în toiul nopţii sau la pediatru, oricând e nevoie. Un tată bun îşi poartă copiii cu nevoi speciale la terapie, îi duce la grădiniţă sau la teatru de păpuşi.

  1. Un tată bun este echilibrat

Un tată bun este fereastra către lume a copiilor. Prin ea privesc copiii şi îşi formează gândirea critică. Un tată bun ştie să spună ” îmi pare rău”, un tată bun ştie să fie diplomat şi să cedeze uneori pentru liniştea familiei lui. Un tată echilibrat nu are orgolii nemăsurate şi va reflecta lumea aşa cum este. El nu va fi aplecat spre exagerări şi nu va da vina pe nimeni pentru propriile sale eşecuri. Un tată bun le spune copiilor că îi iubeşte şi că au în el un sprijin, orice s-ar întâmpla.

  1. Un tată bună o respectă pe mama copiilor lui

Un tată bun nu o loveşte pe mama copiilor lui. Un tată bun nu o jigneşte şi înjoseşte pe mama copiilor lui, ci o respectă şi le arată copiilor că e demnă de dragoste şi consideraţie. În fiecare zi, prin fiece gest şi vorbă, un tată bun îsi consideră soţia sau partenera de viaţă egala sa în drepturi şi responsabilităţi. Oricât de bine s-ar purta un tată cu copiii lui, el nu va fi aşa cum trebuie dacă ai lui copii asistă la scene de violenţă casnică. Un tată bun nu uită de copiii lui prins la poveşti interminabile cu baieţii la bere şi nu vine acasă pe trei cărări. Un tată bun îşi respectă cuvântul dat soţiei şi copiilor şi este curajos pentru copiii lui. Un tată bun ştie să spună :” îmi pare rău”, un tată bun ştie să fie diplomat şi să cedeze pentru liniştea familiei lui

  1. Un tată bun este un exemplu

Un tată bun este un exemplu viu pentru băiatul lui despre cum va trebui să se poarte el ca adult cu soţia lui. Un tată bun este un exemplu viu pentru fetiţa lui care învaţă despre cum se va purta viitorul ei soţ cu ea. Un tată bun ştie că de el depinde în mare parte viitorul copiilor lui. Mai ştie că, mult mai mult decât zestrea genetică, primează moştenirea pe care o lasă prin însăşi existenta sa, prin vorbele şi gesturile de zi cu zi.

  1. Un tată bun ştie ce e frica, dar şi curajul

Un tată bun se teme în fiecare zi. El se teme pentru siguranţa copiilor şi a soţiei lui. Îi este frică de fiecare obstacol care i se iveşte în cale şi peste care reuşeşte să treacă de fiecare dată. Pentru că un tată bun nu arată că îi este frică. Numai aşa reuşeste să fie curajos. Sentimentele pe care le afişează, atitudinea pe care o are în faţa greutăţilor dau curaj familiei, aduc speranţa unui viitor mai bun.

Aşa cred eu că ar trebui să fie un tată bun. Dar voi ce credeţi ? Cum trebuie să fie un tată bun? Aţi avut binecuvântarea de a avea un astfel de părinte?

Iată și cele mai importante recomandări pentru tații care vor să fie părinți buni pentru copiii lor. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație