Vocea ta. Dacă aș muri mâine?

Distribuie:
Google +

Trăiesc în fiecare zi ca și cum timpul ar sta în loc. Însă el fuge, se scurge cu repeziciune și anii trec și realizez dintr-odată că nu mai am 17 ani, că am făcut deja câteva alegeri importante în viață, cum ar fi să mă căsătoresc și să am copii, iar viața mea își urmează cursul în funcție de aceste alegeri. Ce s-ar întâmpla, însă, dacă aș muri mâine?


Cât de valoroasă este fiecare clipă și cum putem trăi într-un mod frumos și armonios astfel încât, dacă viața ar înceta a doua zi, să nu spunem că am trăit degeaba? Este un subiect la care recunosc că nu prea m-am gândit până acum, însă, dacă am fi conștienți de valoarea fiecărei clipe din viața noastră, am trăi-o altfel.

Momentele de conștientizare din viața fiecăruia nu trebuie să fie doar cele legate de boală, de suferință sau de tristețe, ci ar trebui să facem în fiecare zi loc meditației, astfel încât alegerile pe care le facem să fie făcute conștient și responsabil. Fiecare gest, gând sau cuvânt au câte-o urmare…nu rămâne nimic fără ecou. Nu trebuie să așteptăm să ni se întâmple ceva grav sau ceva extraordinar pentru a realiza care sunt lucrurile sau ființele cu adevărat importante pentru noi și de ce trăim de fapt, care sunt prioritățile noastre și care sunt valorile după care ne conducem viața.

Fiecare om îndeplinește, în același timp, mai multe roluri astfel, așa cum avem o misiune în calitate de părinte, la fel avem o misiune și în calitate de femeie/ bărbat sau în calitate de om în general. Nu trebuie să neglijăm niciuna dintre misiunile personale conținute de rolurile pe care ni le-am asumat pentru că altfel nu ne-am simți împliniți. Cum putem să găsim acel echilibru care să ne aducă satisfacția că am făcut tot ce am putut face până în acel moment pentru sufletul nostru, pentru sufletele celor dragi? Fiecare va găsi răspunsul potrivit lui în sufletul său, nu există o rețetă general valabilă.



Tot gândindu-mă la calitatea timpului petrecut cu mine și cu cei din familia mea, am realizat că, atunci când nu îmi ofer timp doar mie (și aici nu mă refer la timpul petrecut pe ”internet”), ci timp de liniștire, de acceptare, de descoperire interioară, se petrece un dezechilibru în mine și nu mai funcționez la parametrii optimi. Astfel, am decis să reînvăț să-mi descopăr nevoile, să  recunosc lucrurile care îmi aduc bucurie și care îmi umplu bateriile spirituale și fizice. Fac acest lucru meditând la modul cum reacționez în situațiile în care viața îmi oferă cele mai  provocări și încercări și încerc să nu îmi pară rău de nimic dacă aș muri mâine…

Consider că este important să medităm, adică să ne gândim în liniștea sufletului și să realizăm că în primul rând avem o responsabilitate față de noi,  față de sufletul nostru, de modul cum reușim să ne învățăm lecțiile personale, fie că sunt de eliminare a fricilor, de acceptare personală, de iertare, de iubire, curaj, etc și de abia apoi avem o responsabilitate fața de copiii noștri în calitate de părinte, de partener pentru persoana iubită, chiar de copil pentru propriul părinte.

Ce ar rămâne după mine și care ar fi imaginea mea în sufletul copiilor mei, cum și-ar aduce aminte de mine dacă aș muri mâine… ? Nu sunt și nici voi fi o mamă perfectă pentru copiii mei, însă mă voi strădui să fiu acolo când vor avea nevoie, atâta timp cât voi fi lângă ei. Greșesc, plâng, îmi cer iertare, mă joc cu ei, încerc să îi învăț ce știu eu mai bun și învăț și eu în același timp de la ei pentru că doar dacă suntem autentici și sinceri putem să transmitem ceva copiilor noștri.

Viitorul începe în prezent, nu în trecut, alegerile  pe care le vom face de acum înainte sunt cele care contează, cele care ne vor face să fim mai aproape de idealul nostru acela de a fi fericiți, mai liniștiți și mai iubitori.

Te-ar mai putea interesa si: