Vocea ta: De ce cred copiii în magie

gabriela-maalouf-totul-despre-mame

Când dispare ultima fărâmă de magie

Am așteptat-o pe Zâna Nașă până am obosit si am adormit cu o lacrimă uscată pe obraz. Acolo m-a gasit mama de dimineață, pe covor lângă sobă, cu obrajii spalați de lacrimi mari și amare. Aveam vreo 7-8 anișori și îmi doream mult rochița aceea roșie cu buline, să mă îmbrac a doua zi la scoală, căci era ziua mea. Mama nu a vrut să mi-o ia, a zis că nu am fost cuminte, dar să o aștept pe Zână, că mi-o dă ea dacă chiar am fost bună, așa cum zic.
”Evident că nici Zâna nu te-a crezut! De fapt, ea știa exact că nu ai fost cuminte și că nu meriți! Mai ai o șansă, până de Crăciun! Dacă o să fi cuminte, poate îți aduce Moșul ceva!”
”Asta crede că e vreo prințesă…săraca!” – credea că nu o aud, dar am auzit și partea asta.

Eram o fată rea care nu merita nimic!

Și uite așa a murit și ultimul strop de magie din sufletul meu de copil. De atunci, am refuzat să mai cred în ceva, să mai cred că mie mi se mai poate întâmpla ceva bun vreodată. Eram o fată rea care nu merita nimic.
Copiii cred în magie și nu întâmplator sunt atrași de povești legate de întâmplări magice, ce conduc către bucurie. Magia în care cred copiii este de fapt prima sursă de optimism a ființei umane. Copiii nu trăiesc în viitor, nici nu se gândesc la el. Ei trăiesc în prezent, iar la vârste micuțe nu înțeleg consecințele pe termen lung.

Ca părinte, nu trebuie să te sperie credința lor într-un lucru inexistent, practic, nici să simți că îi minți, dacă aprobi convingerea lor. Și noi, adulții, ne gândim că ne va fi bine, că dacă facem un anume lucru, ni se va întâmpla ceva bun. Practic, și noi facem afirmații despre viitor, sperând ca va fi bine, cu toate că nu putem afirma aceste lucruri cu certitudine. Ceilalti ne încurajează:
”Stai liniștit că va fi bine și o să reușești să-ti cumperi mașina/casa/rochia/pantofii!” (similar cu: ”O să-ți aducă Moșul!” în lumea copiilor- nici una nici cealaltă nu exprimă ceva real, palpabil).

Ba chiar ne enervează cei care ne strică visul cel frumos: ”Visezi cu ochii deschiși, vino înapoi pe pământ!” Ei bine, tot așa și copiii cred că la un moment dat se va întâmpla ceva magic, iar jucăria favorită va ajunge la ei.

Adulții realizează ca trebuie sa facă ceva, pentru a garanta îndeplinirea dorinței în viitor. Copiii nu înțeleg acest concept, așa că s-au inventat anumite povești, unde li se dau indicii clare că magia apare la cei care cred în ea, care fac lucruri frumoase pentru ei, pentru familie. Practic magia nu apare chiar la oricine, la orice oră.

Ce facem noi părinții greșit?

Transformăm magia din sufletul copiilor în recompense: ”Dacă ești cuminte vine Moșul, Iepurașul etc.!” Sau chiar în pedepse: ”Anul acesta nu primești nimic…crezi că nu a văzut Moșul că nu ai fost cuminte?”
Sunt și părinți care nu vor să-și mintă copiii, de ce să îi păcălească pe copii cu existența unor personaje care nu există? Ei bine, nu este un concept greșit. Să fii sincer cu micuțul tău este o mare calitate. Cu toate acestea nu trebuie să îi prindem pe copii într-o realitate a noastră. Pentru că și realitatea este un termen abstract, realitatea fiecăruia însemnând altceva. În schimb, ar trebui să cultivăm optimismul ființei umane, manifestat prin magie la vârste fragede.

Ce putem face concret?

Dacă nu vrem să îi ”păcălim” cu personaje imaginare, le putem vorbi despre magia Universului, despre forța pozitivă a lumii. Le putem vorbi despre bagheta magică din sufletul lor, baghetă ce poate face minuni daca este folosită corespunzător, baghetă ce poate deschide poarta bunătății universale.

Eu mereu le vorbesc copiilor mei despre emoțiile, trăirile oamenilor cu care intră în contact, despre zâmbetul și bucuria celui căruia îi spun ”mulțumesc”, despre entuziasmul celui căruia i se cere ajutorul, când spunem ”te rog”, despre recunoștința celui ajutat, despre plăcerea cu care ne încarcăm sufletul când răspundem ”cu placere”, ”din inimă”.

Asta este bagheta magică a sufletului lor, știu că pot face lucruri magice fără zâne din povești, știu că pot pune un zâmbet unde a fost o lacrimă, că pot alina unde a fost durere, ca pot spori unde nu mai e putere și că universul le va zâmbi înapoi. Oare nu e asta o adevărată magie, o sursă pură și reală de optimism?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație