Unul dintre mentorii mei mi-a spus într-o zi: ” Daca aș putea, aș opri nașterile pe Pământ pentru o zi și i-aș invita pe toți cei care își doresc copii să reflecteze de ce își doresc asta! Copiii pe care îi vor în viața lor vin din PREA PLIN sau din PREA GOL?”
Atunci am întrebat cum putem ști dacă este din prea plin sau din prea gol. Aveam așa o idee, dar lucrurile îmi păreau oarecum contradictorii. Așa că am decis să iau fiecare motiv în parte, să îl disec bine și să ajung și la o concluzie, evident. Motivele, scrise mai jos cu liniuțe, sunt extrase de la oameni pe care i-am întrebat de ce și-au dorit copii:
- pentru că aveam o vârstă înaintată, la care credeam că sunt oarecum presată să iau decizia
- pentru că eram deja căsătoriți de ceva ani
- pentru că îmi doream mai mulți copii și trebuia să încep devreme
- pentru că așa e ciclul vieții
- pentru a avea o viață împlinită
- era prea târziu pentru un avort
- s-a întâmplat și am decis să îl păstrăm
- pentru a avea moștenitori
- pentru a-mi aduce cineva o cană de apă la bătrânețe
- avem suficienți bani și am zis să mai facem unul
- pentru că soțul sau soția își dorea mult
- pentru că ne doream foarte mult
- ne înțelegeam rău, am crezut că un copil ne va arăta cum este să iubim din nou
Golul sufletesc
Si cred că exemplele ar putea continua la nesfârșit, dar concluzia este aceeași. Toate vin dintr-un gol sufletesc al nostru, pe care sperăm sau avem sezația că un copil ni l-ar putea umple. Dar vestea proastă este că acea ființă micuță nu poate umple ce noi am secătuit. Sau poate că reușește, dar cu ce preț? Cu prețul propriei suferințe. Ca să ne vindece pe noi, trec prin oceane tulburi si furtuni nemiloase.
- CITEȘTE ȘI: Vocea ta: Copiii vin pe lume când vor ei
Este oare ceea ce ne dorim pentru ai noștri?
Cu siguranță nu! Căci ne încovoiem de durere când doar ne adie vântul tristeții lor. Lăsând poezia deoparte, nu e nici etic să încerci să te vindeci, folosind o altă ființă umană, necerându-i părerea înainte.
Ați zice poate că vin copiii la noi special să ne vindece și că asta este misiunea lor pe pământ. Cu posibilitatea de a stârni controverse, eu spun că până aceste fapte nu vor fi demonstrate palpabil, nu este corect să facem presupuneri, tocmai pentru a justifica nefericirea adusă progeniturilor noastre, care ”ne tot umplu nouă goluri, cu pretul secătuirii rezervelor lor”.
Și atunci… de ce facem copii?
Că toți avem câte-o problemă, nu? Să știți că răspunsul l-am primit, cu adevărat, de la o femeie, care a stat un timp și a reflectat, înainte de a da naștere copiilor ei. Ea mi-a spus așa:
”M-am gândit mult de ce vreau să fac copii, și eu și soțul meu! Toată lumea ne împingea de la spate, că avem o vârstă, că o să ne pară rau, că avem ce să le oferim material… Atunci m-am luminat – aveam ce să le oferim material, dar sufletește? Asta era ce mă ținuse în loc atâta vreme, nu eram convinsă dacă sufletește îi pot oferi copilului meu ceea ce avea nevoie!”
Cu toții ar trebui să ne umplem inimile de dragoste necondiționată, să ne vindecăm durerile, să facem pace cu noi și abia apoi să primim în suflete lumina unei noi vieți pure și magice!
V-ați întrebat vreodată de ce ați făcut copii?
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm să citești și:
- Copilul nu se crește pentru a-ți fi de ajutor la bătrânețe
- Eu te-am făcut, eu îți spun și ce/ cum/ când să faci!
- „Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine”
