Vocea ta: De ce să mergi cu copiii la Disneyland

Cum decurge o vizită la Disneyland cu copiii

Dupǎ ce pǎşeşti pe porțile Disneylandului intri într-o lume în care copiii, în funcție de vârstǎ, se întreabǎ urmǎtoarele lucruri: cei de trei ani “Unde-i Mickey?” cei de cinci ani “E real ce vǎd, mami?” iar cei de 30+ “Cum au fǎcut asta?”

Peste tot te întâlneşti cu prințese

Este un loc de visare şi distracție pentru toate vârstele, un maraton de 12 ore de joacǎ dupǎ care eşti doar obosit, nu şi plictisit.
Mulți din micii vizitatori sunt costumați în personajele preferate: peste tot te întâlneşti cu prințese, Buzz Lightyear, Elsa, Ana şi Olaf din “Frozen”. Cât despre angajații care lucreazǎ ca personaje magice  la Disneyland: nu sunt doar purtǎtori de costumații, ci sunt coafați, machiați astfel încât sǎ semene cu personajele din desenele animate, iar prințesele au gestica unor domnițe de la palat. Cel mai bun moment în care pot fi vǎzuți toți este parada personajelor, care are loc în fiecare zi a sǎptǎmânii, la fel cum şi proiecțiile din scene de desene animate şi focul de artificii se întâmplǎ zilnic pe Palatul Prințesei Adormite.

Clǎdirile, decorurile, detaliile sunt fine; pânǎ şi copacii sunt tǎiați astfel încât sǎ ai impresia cǎ de fapt ai deschis o carte de poveşti şi ai intrat în ea. De la trenulețe care te plimbǎ prin diverse poveşti: Albǎ ca Zǎpada şi cei 7 pitici, Pinocchio, Peter Pan până la vizite în Pavilionul prințeselor şi casa lui Mickey Mouse, zbor cu rachete, curse și cascadorii cu mașinuțe, motociclete, covoare plutitoare, corabia Piraților, simulǎri de zbor spațial și efecte speciale pe navete sau roller coaster și multe altele.

Toți angajații Disneyland par a fi actori care respectǎ strict un mare scenariu: fiecare își respectǎ îndatoririle și n-am vǎzut pe fețele lor griji sau nervi, doar la o domnișoarǎ seriozitate extremǎ: eram șase persoane și voiam sǎ urcǎm într-un tren ce fǎcea ocolul parcurilor. Grupul se considerǎ mereu a fi indivizibil și nu este separat la atracții. Domnișoara s-a dus într-un vagon unde erau doar patru locuri libere și se adresa unui alt grup, de trei persoane, sǎ se mute în altǎ parte. Mi s-a pǎrut exageratǎ mǎsura și am lǎmurit-o cǎ putem sta noi separați, nu e nevoie de mutǎri.

Trǎirile pe care le au copiii în timpul evenimentelor, uimirea de pe chipul lor când vǎd ceva ce îi surprinde, emoțiile cu care așteaptǎ sǎ se întâlneascǎ cu Mickey și sǎ îl îmbrǎțișeze, cu un carnețel și un pix în mânǎ sǎ ia autograf, toate fac parte din amintirile noastre acum.

Probabil vom reveni în câțiva ani, experiențele vor fi percepute diferit.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație