Diversificarea copiilor și durerea de cap a părinților
Ai zice, după grămadă (sunt doar o parte, cele spălate, restul tronau mozolite în chiuvetă), că avem o armată de bebeluși. Ei, bine, Loli, fetița noastră, este singura proprietară. Şi cunoaștem cât de mult le folosește – nu la mâncat, ci la aruncat, jucat, privit și amuzat copios datorită desenului sau cine știe de ce – și nu se finalizează cu burta (ei) plină.
Cât de disperaţi suntem?
Aşa pe o scală de la 1 la 10? Nu am să dau un răspuns. Este clar că nu stăm bine la acest capitol, încercăm să ne mângâiem cu faptul că și alți bebeluși au astfel de perioade, că se va sfârși la un moment dat.
Am cumpărat copilului mâncăcios toate ustensilele care ne-au picat în mână. De ce? Poate îi place vreuna cu tot cu mâncare în ea. Da, acuma să nu credeţi că nu avem şi zile bune. Avem, cam puţine. Şi eu gătesc toate reţetele de pe toate grupurile de bebei şi mămici. Doar sunt testate și aprobate, în plus au poză de confirmare. Poză cu copii bucuroși, mânjiți din cap până în picioare de la ospăț. Are și a mea astfel de poze. Numai că doar s-a jucat, a stors mâncarea în mâini, nimic în gură. Știm, nu mănâncă, învață texturi. Buuun! Păi tot descoperim texturi cu degetele, cu papilele gustative oare pe când? Și cum bucătăresc eu, mă încurajez de pe o zi pe alta: hai, că o fi cu noroc de data asta.
După fiecare masă suntem două fericite
Una în extaz, extrem de mulțumită, doar s-a jucat, amuzat copios cu mâncarea şi castronul, pictat întreaga bucătărie, cealaltă (moi) fericită că prințesa e bucuroasă, cu rânjetul, pardon zâmbetul (simt că așa îmi iese) pe buze, foooarte calmă (e greu, că nu e punctul meu forte, eu sunt partea agitată a familiei), și totodată tristă. Şi treaba asta cu: să nu fortez copilul, să nu fac masa un chin şi să fiu relaxată sună bine și încurajator când citești pe ici pe acolo, foarte bune ideile ca teorie, cu practica mai greu! Ba mai tare, mă enervează să citesc la nesfârșit cum unul, altul este ZEN și așteaptă nepanicați momentul acela când copilul îți dă la spălat farfuria goală.
Cât adevăr e aici? Spuneti-mi că nu sunt singura! Da, știu cum sună ce tocmai am spus/scris, însă cine nu e în papucii mei, să nu judece! Vă rog, nu mai dați sfaturi. Sunt sătulă! De când am început diversificarea, după fiecare masă sunt Tarzan pe dinăuntru, urlu de neputinţă şi mă întreb: Doamne, cu ce am greşit eu, în viaţa asta, de am un copil de cinci kilograme la aproape un an? Ştiu, e sănătoasă, este prinţesa noastră, a mea și a lui tati.
Ce-mi veni?
Am dat de un articol cu ce ustensile să cumperi, să nu fie prea puţine sau prea multe si inutile. De altfel, foarte adevărat: nu cumpăraţi tot magazinul. Este suficient un obiect din fiecare: linguriţă, castron, farfurie şi alte chestii cu care să începi diversificarea. Mai multe feluri de linguri nu schimbă pofta copilului. Clar! Pe măsură ce cresc, se dezvoltă și apetitul. Prin urmare, răbdare! Pe de altă parte, avem altă problemă: ne dorim să nu treacă timpul, să ne bucurăm de ei mici și gânguriți. Dar cu mâncarea cum rămâne?
Şi încă ceva, dacă aţi avut în familie binevoitori care v-au dorit să aveţi copii exact ca voi, să le aruncaţi asta în faţă când au de dat sfaturi despre cum să faci copilul să mănânce. (Am simţit nevoia să fiu rea aici, un pic. Iartă-mă, buni!)
