Dragă mămăruță,
Îţi scriu aceste rânduri pentru când vei avea nevoie de un gând de-al meu şi poate nu voi fi în preajmă… sau poate le scriu pentru mine să nu uit cu ce planuri am plecat la drum… la drumul construirii unei familii fericite.
Nu ştiu încă dacă vom alege împreună ţinute roz şi accesorii cu Minnie sau dacă va trebui să cunosc pe îndelete numele şi utilitatea fiecărui tip de camion, dar ştiu sigur că îmi propun să găsesc timpul şi răbdarea să savurăm aceste momente, să zâmbim la fiecare cuvinţel stâlcit cu care încerci să cucereşti.
Ştiu sigur că te voi purta în braţe şi te voi pupa pănă la epuizare, fără teama că vei deveni prea mămos sau alintat. Ştiu sigur că independenţa e rezultanta care se desprinde firesc (la momentul potrivit!) din relaţia de ataşament securizant care se clădeşte treptat între mamă şi pui, din clipa în care s-au conştientizat reciproc. De prezenţa şi responsivitatea mea depind încrederea, stabilitatea ta emoţională. Modul în care răspundem la nevoi va deveni etalonul pentru toate relaţiile apropiate din viaţa. Şi de aceea te vreau mămos. Pentru că e normal să fie aşa. Acum. Cât ai nevoie.
Îmi propun să fiu atentă la limitele pe care ţi le impun. Să fie doar cele esenţiale pentru a te proteja, să fie clare, impuse cu consecvenţă şi blândeţe. Dincolo de acestea, vei putea să îţi alegi hainele cu care mergi în oraş, bălţile în care să le murdăreşti, farfuria din care să mănânci, jucăriile care merg în vacanţă cu noi, liceul sau daca vrei să te tunzi. Ţin mai mult la consolidarea responsabilităţii şi libertăţii tale de decizie, decât la asortarea hăinuţelor tale, părerile vecinilor sau la ordinea din cameră.
Mă gândeam să vorbesc cu tine cât mai des. De la culoarea hăinuţelor şi expresiile jucăriilor cât eşti mic, la „de ce”-urile infinite şi până la lecţii de viaţă şi repere, atunci când vei căuta sensul acestora. Vreau să conştientizez (rostindu-mi gândurile în diferite contexte) cu ce bagaj emoţional vin din copilăria mea şi cât din setul de credinţe desper mine, ceilalţi şi viaţă transmis de părinţii mei vreau să sădesc în personalitatea ta… şi ce anume mai am de lucrat cu mine.
Vreau să am grijă să te descopăr înainte să îţi arăt. Să am răbdarea să te exprimi fără să mă întreb cine e mai mare. Să te ajut să fii empatic şi sincer cu cei din jur, pentru că numai aşa vei lega relaţii solide şi îţi vei pune bazele fericirii. Dar mai presus de toate vreau să fiu prezentă. Să simţi că familia ta e un cuib fericit.
Să ştii că suntem aici (sau, mai apoi, acolo) pentru tine atunci când ai nevoie să te admirăm, să te ajutăm să ţii în frâu o furtună emoţională, să împărtăşim momente de toate culorile. Şi apoi să te vedem cum îţi îndrepţi zâmbetul şi explorezi alte zări, mai aproape la început, apoi tot mai îndepărtate…adică te simţi independent să vii şi să pleci din cuib.
Abia aştept să ne schimbi viaţa!
