Vocea ta: După primul an cu bebe

maria-bliderisanu-totul-despre-mame

După primul an de mămicie pot spune următoarele:

De când a apărut Loli am devenit foarte curajoasă. Eram și înainte, însă acum îmi iese prin toți porii sentimentul de siguranță. Nu am temeri care să mă împingă să fiu curajoasă. Sunt, pur și simplu.

Înainte de Loli, nu aveam timp, eram într-o cursa continuă să fac aia și aia (nesemnificative majoritatea), mă plângeam mereu și îmi doream să mă replic în vreo trei copii fidele sau îmbunătățite, ca să fac lucruri pe care nici măcar nu le-am mai început. Și asta se întâmpla când, de fapt, aveam timp berechet. Acum nu știu când e dimineață și cum de s-a făcut seară atât de repede. Și cu toate astea, fac mai multe ca atunci când nu o aveam pe Loli.

Mă mulțumesc greu

Am învățat multe, am cunoscut oameni, am spus lucruri pe care nu le-aș fi spus  (nu ca să fie auzite, ci ca să fiu eu liniștită că au fost spuse) și sunt mulțumită de mine. Eu, da, mă mulțumesc greu. Nu sunt vreo perfecționista, nici nu îmi doresc. Acum mi-am atins potențialul care mă mulțumește. Cine ar fi crezut?

Dacă reușesc ce îmi propun? Niciodată, însă vine natural. Cum? Dacă voiam să fac asta, care nu suferea amânare, dar trebuia să termin alta, nicio problema. Se întâmpla ca la matematică, se anulează reciproc. Și continui cu altceva. Uite așa se rezolva! Ceea ce nu ai făcut acum, fac mâine. În final, e mult mai bine.

Chiar dacă acum stau acasă, simt că am fost la serviciu în fiecare zi, ba chiar am fost și promovată. Postul actual îmi pune în valoare toate abilitățile și competențele. Bugetele sunt un pic pe sponci, și cu toate astea sunt ok. Ca la orice job, am zile bune, mai bune, cu ceva probleme de dispoziție. Am momente când vreau să fiu pe alt post, cel mai de jos, fără prea multe de făcut, sau măcar pe postul anterior. Noroc că îmi trece repede.

La început v-am zis de curaj. Da, simt că mut munții din loc, numai să îmi stea în cale (că le arat eu, când e cazul, în rest sunt o mami pașnică). Îmi dau seama că nu doar eu simt astfel, dacă simțiți și voi, cumvam un fel de invincibilitate, vă zic ”BINE ATI VENIT ÎN CLUBUL MAMELOR!”

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație