Vocea ta. E prea liniște în casă? Fugi și vezi ce nebunii face copilul tău! Poate se tunde singur!

Alexandra Irimiea
prea liniște în casă

În baie. Cu lumina aprinsă. Cu tine în casă. Chiar dacă nu-ți trece asta prin cap. Întotdeauna să-ți dea de gândit când este mult prea liniște în casă. Sigur face el vreo prostioară. Și nu din cele obișnuite, ci din alea mai mari. Cum ar fi să se tundă singur. Sau să taie mustățile pisicii.

Aș vrea eu să fie doar o glumă bună, dar nu e. Ori de câte ori e prea liniște în casă, mă trec niște fiori. Aoleu! Oare ce mai face?

Acum câteva săptămâni, l-am găsit cu foarfeca în mână, tăind mustățile pisicii. El tăia și verișorul lui, de aceeași vârstă, ținea bine pisica. Nenorocita, nu voia să stea la tuns! Am făcut ochii mari, l-am certat și i-am explicat că așa ceva nu se face. Pisica are și ea nevoie de mustăți. Cum mai miroase ea acum? “Păi, mami, le avea prea mari”, a venit rapid replica lui. “Nu contează”, zic. “Pisica are nevoie de mustăți. Să nu i le mai tai vreodată!”. Și nu i le-a mai tăiat. În schimb, a considerat util să-și tundă părul. Mai precis să și-l ciuntească. Că doar și ăsta era prea mare!

Când e prea liniște în casă, atunci să te îngrijorezi mai tare

Deunăzi, copilul meu s-a gândit că ar fi bine să aibă părul puțin mai scurt. Adică mai scurt decât acei 3 cm maximi pe care-i avea. A vrut să se tundă și n-a văzut niciun un motiv care să-l împiedice. Nici măcar mama lui care era în casă. Cu el, să-l supravegheze, cică. A luat frumușel foarfeca, s-a dus la baie și a tuns un bucată bună din breton. De fapt, mai multe bucăți. A tuns până la piele, să se vadă. N-a făcut mizerie. A tăiat curat, deasupra WC-ului, exact cum a văzut-o pe mama lui că face. Adică pe subsemnata. Mooor!

Acum sunt eu de vină că s-a tuns? Că m-a văzut pe mine cum îmi tund bretonul? Sau pe taică-su când se tunde chel cu mașina? Ori de vină e căldura? N-am un răspuns clar…

“Ce ai făcut măi copile?!”, i-am spus eu super șocată, cu mâinile-n cap. “De ce te-ai tuns?!”
“Păi, mami, aveam părul lung și îmi intra în ochi. Uite, până aici îmi venea”, și îmi arată conștiincios propria bărbie. Nici într-un milion de ani cei 3 cm de păr nu aveau cum să-i intre în ochi, darămite să-i traverseze toată fața, dar iată că el era atât de convins de nu aveai cum să-i clintești opinia.

“Nu mai puteam de cald! Am vrut și eu să mă tund ca tati, chel”…

…continuă el să argumenteze în timp ce pe mine mă luau toate căldurile. Ah, copile, ce-ai făcut! Acum chiar trebuie să te tundem. Și la cât de bine (a se citi mult) ai tăiat, o să fii fix chel, cum ai vrut. Bine că nu suntem la școală, mi-am zis eu, încercând să văd și partea bună a lucrurilor (dacă o fi vreuna!).

6 obiceiuri greșite pe care copiii le copiază de la părinți

Acum, de tuns, s-a tuns și nu mai am ce-i face. O să băgăm mașina în capul lui și o să-l facem cheliuță, ca atunci când era mai mititel. Până atunci o să-l strâng bine în brațe și o să-l pup pe cele două cornițe pe care și le-a făcut. Și neapărat o să-i iau foarfeca aia din mână 🙂 Iar când se va “auzi” din nou acea liniște teribilă – nu tu trântit jucării, nu tu piese de lego aruncate, nu tu roți de mașinuțe, ei bine atunci o să fug cât mă țin picioarele. Pot doar să sper că o să ajung la timp.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa