Vocea ta: Implantul sau mamoplastia influenţează alăptarea?

Află în ce măsură implantul sau mamoplastia influențează alăptarea

Ești femeie și ești interesată de felul în care arăți și îți dorești să te menții tânără și frumoasă, iar aspectul bustului joacă un rol important pentru imaginea de ansamblu și pentru starea de spirit. Felul în care arată sânii poate suferi modificări, din diferite cauze: oscilații de greutate, bagajul genetic sau pur și simplu trecerea timpului.

Femeie frumoasă sau mămică? Amândouă!

Din fericire, există diverse metode de corectare, cele mai des întâlnite fiind implantul mamar, mamoplastia (remodelarea sânului) sau, dacă este cazul, chiar o combinație între cele două. Totodată, ești proaspătă mămică sau ai în plan să devii. În această dublă ipostază, de femeie și mămică, deseori o preocupare importantă apare: În ce măsură implantul sau mamoplastia influențează alăptarea?

1. Implantul și alăptarea

Implantul mamar nu afectează deloc alăptarea, dacă este făcut în anumite condiții și se respectă o anumită tehnică. Intervenția chirurgicală nu interferă în niciun fel cu mecanismele fiziologice de pregătire ale glandei în timpul sarcinii pentru alăptare și ulterior după naștere. Nu este influențată nici cantitatea, nici calitatea.

Secreția lactată este declanșată hormonal, prolactina fiind hormonul alăptării. Intervenția chirurgicală nu poate influența secreția de prolactină și cantitatea ei. Însă, anumite detalii legate de tehnica operatorie pot influența răspunsul glandei mamare. În principiu, operația de implant trebuie efectuată în așa fel încât interferența cu glanda mamară să fie minimă. Asta înseamnă că fiecare procedură chirurgicală din întregul parcurs trebuie să menajeze glanda.

a. Incizia

Dintre tipurile de incizie, cea plasată în șanțul inframamar este, categoric, cea mai puțin deranjantă pentru glandă. Practic, traiectoria disecției nu intersectează țesutul mamar și nici canalele galactofore. În schimb, incizia periareolară (sau în jurul areolei) poate produce o traumă asupra glandei mamare și a canalelor galactofore la vărsarea în mamelon, indiferent de cât de atraumatică ar fi tehnica. Incizia axilară nu produce ea însăși o traumă asupra glandei, dar disecția buzunarului implantului determină în mod inevitabil stresul glandei mamare. Pentru acest motiv, este preferată incizia în șanțul inframamar, datorită beneficiilor pe termen lung asupra stării de sănătate, chiar dacă premisa unei cicatrici periareolare este mai seducătoare din punct de vedere al aspectului.

b. Poziția implantului

Referitor la plasarea implantului, poziția retropectorală este mai menajantă pentru glanda mamară, deoarece între ea și implant se interpune mușchiul mare pectoral. Chiar dacă în porțiunea inferioară a implantului mușchiul pectoral nu reușește să acopere implantul din cauza conformației sale anatomice, totuși, prezența în acest loc a fasciei prepectorale constituie o barieră de siguranță asupra implantului sau a glandei.

c. Presiunea exercitată de implant

Singurul aspect care nu poate fi exclus complet, indiferent de tehnica abordată, este presiunea exercitată de implant asupra glandei mamare. Cu cât este mai mare implantul, în funcție și de rezerva tegumentară, cu atât mai mare este și presiunea.

Concluzionând, un implant de dimensiuni rezonabile, plasat anatomic, pe o incizie justă, nu va influența negativ alăptarea.

2. Mamoplastia și alăptarea

În principiu, mecanismele hormonale ale dezvoltării glandei și procedurile de pregătire în vederea alăptării nu sunt modificate în urma operației. Situația glandei mamare și statusul ei postoperator pot influența însă foarte mult răspunsul la stimulul prolactinei.

În principiu, este de dorit o tehnică chirurgicală care să aibă ca rezultat o glandă sau un sân mai mic și mai estetic, dar la fel de funcțional ca înainte de operație. Aspectele vizate sunt conservarea vascularizației glandei restante, a inervației și a arhitecturii țesutului glandular și a canalelor galactofore, prin care laptele produs de lobulii glandulari este drenat către exterior.

Fără a intra în detalii tehnice, aceasta presupune o evaluare precisă preoperatorie și adoptarea și alegerea unei tehnici chirurgicale care să mențină aceste deziderate, dar care să permită totodată atingerea rezultatului estetic dorit de pacientă.

Toate aceste detalii trebuie discutate în detaliu în consultația preoperatorie. Chirurgul evaluează de la caz la caz și găsește cea mai potrivită variantă, care să împace ambele ipostaze, și de femeie, și de mamă. Se poate!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație