Vocea ta: Înainte şi după copil = parţial la fel, parţial altfel

tinerete

– Ei, și cum e acum de când ai copil?
– Ei, cum să fie? Parțial la fel, parțial altfel.

Cunoașteți întrebarea, da? Încă o mai primesc. (Oare cât o să mai țină?) Nu pot spune că mă deranjează să o aud, dar e soră cu „Ce mai faci?”,  la care răspunzi automat „Bine”, chiar dacă ai simți nevoia să oferi mai multe argumente.

Eu știu că unele părți dinainte de David nu vor mai fi – uneori îmi lipsesc, alteori mi le amintesc ca și cum ar fi fost viața altcuiva, iar câteodată uit complet de ele. La fel știu că mai sunt multe detalii mișto de trăit în lumea asta nouă. Probabil că vin la pachet și cu greutăți… No, asta e, le aștept!

Totuși ce duc mai des lipsă de când îl am pe David?

1. Timpul. Asta știe fiecare părinte, de altfel e și bine avertizat înainte de către toți ceilalți părinți de pe planetă. Nu mai e timp nici să stai în pace sub duș, să mănânci în tihnă, să dormi rezonabil, de le-ai putea face pe toate in 4 minute și 2 secunde… numai de ai avea și timpul ăsta!
2. Filmele. Eram un fel de serial addicted. Am văzut atât de multe episoade încât mi-e teamă să calculez câte zile am rătăcit așa. Asta făceam pe timp de ploaie și iarnă grea. Acum alergăm copilul prin casă poate o obosi mai repede. Nicio șansă!
3. Plictiseala. Abia dacă mai știu ce înseamnă cuvântul ăsta. Nu e timp, domnule, de astfel de fițe. Mereu e ceva de făcut, în principal de alergat copilul, repet. Știu, la fel e și cu alergatul, îl repeți în fiecare zi.
4. Plimbările alea noaptea târziu cu domnul de mână și liniștea din mașină. Acum parcul e locul unde ne aleargă David pe noi, iar drumurile le calculam în funcție de somnul mândrului, că doar atunci stă în scaun și el. Dar nu doarme pe cât am pleca noi, în schimb aleargă mai mult decât vrem noi să alergăm.

Dar lucrurile astea lipsesc pentru ca altele să aibă loc. Ce am câștigat?

1. Pe el, iubirea mea mică și adorabilă care face orice alt detaliu suficient de neimportant încât să cred că am trăit în gol cam 28 de ani.
2. Mai puțini prieteni, dar mai buni. Da, asta intră la câștig. Se cereau cernuți de mult. Acum am rămas fix cu cei cărora nu le păsa cum apar de machiată sau nu, că vorbesc uneori, poate, prea des despre copii, educație și rețete de brioșe. Nu-i deranjează că nu pot ieși la o bere în centrul vechi, vin ei aproape de mine și împărțim o bere, să n-ajungă prea mult la copil. Că nu pot vorbi oricând la telefon și răspund mereu cu mesaje „Doarme David”, iar când nu doarme, îl aud mai mult pe el decât pe mine.
3. Fericire. Oricât de fericit te-ai simți, copilul iți demonstrează că se poate și mai mult. De altfel cu greu poți fi trist când e David prin preajmă – ba o mutriță, ba un gângurit, ba un dans, ba o carte peste ochi, ba un pupic și tot așa.
4. O siluetă faină. Ooo da! Sunt mai slabă ca oricând și asta fără diete, restricții culinare și frustrările lor, pe care încă mi le amintesc din tinerețe. S-a ocupat de toate antrenorul meu personal de mici dimensiuni. V-am spus doar că aleargă mult, de altfel cred că ați slăbit și voi numai cât ați citit aici.
5. Un motiv pentru orice – să pară viața mai frumoasă și când nu e, să iubim lucrurile mărunte cum ar fi somnul de 30 de minute de la prânz, să ne străduim să fim mai buni, să economisim de-o tricicletă, să învățăm din nou cântecele pentru copii, să trecem mai repede peste supărări, să stăm pe jos în mijlocul parcului, să cântăm pe stradă, să nu ne mai certăm că timp de doi e rar, nu se irosește pe prostii.
6. Mult timp trăit in joacă, în parc sau acasă, mânuind și construind jucării. Aici găsesc iar doze de fericire, e un fel de terapie pentru oameni ajunși prea devreme mari.

Hai că dă mai mult pe plus. E bine!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație