Vocea ta: Jocuri cu mami pentru adaptarea la grădiniţă

Ce ne facem cu adaptarea la grădiniță

Știți momentul de AHA atunci când ceea ați citit într-o carte de parenting funcționează (în sfârșit!) și, mai mult, e pus în aplicare la inițiativa copilului? Ei, eu am avut parte de asemenea clipe acum câteva zile, după începerea grădiniței.

Proaspăt intrată la grupa mijlocie, fetița mea s-a readaptat destul de repede (o știa pe educatoare din timpul celor trei luni petrecute la grupa mică, în primăvară). Deși toată vara ne spusese cu emfază că ea nu vrea să meargă la grădiniță. Așa că, instinctiv, a considerat necesar să-și retrăiască temerile printr-un joc de roluri pe care l-a inițiat 2-3 seri la rând.

Eu eram fetița care trebuia să meargă la școală iar ea era mama

M-am prins în joc  și am spus, pe rând, toate replicile pe care le auzisem la ea. M-a surprins un pic faptul că reținuse tot ce spusesem eu de-a lungul timpului și a dat toate răspunsurile exact la țanc. S-a simțit foarte bine în rolul în care putea ea să ia decizia asupra acțiunilor mele și am înțeles cât de important e pentru ea să treacă prin propriul filtru motivele pentru care face anumite lucruri. Mai mult sau mai puțin din dorința ei.

În a doua seară, ea era educatoarea iar noi copiii și doamna le spunea că dacă nu sunt cuminți îi duce la grupa mică… Destul de util jocul, așa aflu și eu ce amenințări mai sunt în vogă. Măcar e singura de acest gen. În rest, educatoarea chiar își dă interesul și uneori face lucruri out-of-the-box.

Puiul de vulpe care nu voia să meargă la doctor

Tot ca joc terapeutic îmi amintesc modul în care am procedat astă-vară când Lidiei îi era frică să mai meargă la doctor pentru că, de curând, au chinuit-o tare când i-au recoltat sânge, pentru că venele ”se ascunseseră”. Ideea se pretează și la alte tipuri de temeri. Avem două vulpi de pluș, mama și puiul. Și m-am auzit șoptind: “Sst, le-am auzit pe vulpi vorbind, ia să aud ce spun.” Și am jucat, pe rând, rolurile mamei și al puiului care nu voia să meargă la doctor. El se plângea și scheuna iar mama lui îi explica rabdătoare.

Jocurile de tip ”power-reversal” sunt mereu o soluție atunci când cel mic e supărat pentru că face diverse chestii împotriva voinței lui (de exemplu, trezitul de dimineață pentru a merge la grădiniță). Adică cele în care mă las “bătută”, poate de niște perne nemiloase ori se întâmpla ca dinozaurul pe care mi l-a distribuit mie “și-o ia“ rău de la dinozaurul ei.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație