Vocea ta: La început a fost cuvântul

Elena Stefan

Cuvântul de început…

Nu că-s eu vrăjitoarea care deține formule magice, dar am niște cuvinte care fac minuni. Nu e greu să-ți liniștești copilul și nici să-l determini să facă anumite lucruri, necesare pentru el. Uneori, mi-e greu, recunosc. Uneori, mă scoate din matcă de-mi vine să fug pe ușă.

Mi-amintesc de perioada copilăriei mele, de verile petrecute la bunici. La sfârșitul vacanței, când mama venea să ne ia acasă, să ne pregătească de școală, o întreba pe bunica dacă am ascultat. Biata bunica, deși avea mereu de furcă în ceea ce mă privea, zicea zâmbind : ”Dacă o iei cu binele, ascultă.”. Deci… ,,cu binele”. Reținut!

Am impresia că am nimerit la circ

Nu știu cum se face, dar pe R.A o apucă pofta de ceva bun fix înainte de mesele principale. Adică îmi pun toată dragostea în preparatele ei, iar ea vrea ”bobo”. ”Bobo zici?” Dar stai… nu trebuie să mă înfurie. ”Cu binele, ai uitat?”, îmi spune ceva în adâncul meu. Îi spun că păpăm mâncare, apoi ”bobo”.

Uneori scap ușor, pune buziță și lasă privirea în jos, dar uneori, am impresia că am nimerit la circ. O văd cum plonjează pe jos și țipă, și urlă, și dă din mâini de mă face să cred că mai are puțin și chiar va începe să înainteze în înotul ei pe uscat. O las, mă prefac că nu aud, nu văd. Se ridică și mă privește dezamăgită că n-am sărit în salvarea ei, dar știam că fac mai mult rău.

După ce se liniștește puțin, mă las lângă ea, deschid brațele și-o chem la pieptul meu. Nu-mi rezistă. Ne îmbrățișăm și ne iubim, în timp ce îi spun spun că e un copil ascultător și cuminte. Se uită și ea puțin mirată, dar după ce-i spun cuvintele astea, putem să servim masa.

De multe ori, mă trezeam cu mobila, pereții și cu multe lucruri pictate, pline de plastilină sau mâzgălite cu pixul. Se întâmpla să le însemneze când lipseam doar câteva clipe. Plecam doar să pun sare în mâncare, spre exemplu. Mă înfuriam când vedeam plastilină, acuarelă pe orice altceva, mai puțin pe suporturile specifice fiecărui instrument în parte. Pereții oricum sunt desenați toți, dar să nu exagerăm. Acum, înainte s-o las singură, îi spun că mami are încredere în ea că o să fie cuminte și că o să modeleze pe tăbliță cea mai frumoasă floare.

Sunt zile în care fac totul din datorie, că trebuie!

Fac totul pentru că trebuie, cu gândul în altă parte, la problemele vieții. Afecțiunea se manifestă la grade scăzute, evident. Nu vreau să spun că o neglijez, dar uneori chiar nu am cum să mă împart. Știu că o să vină o zi în care grădi o să ne despartă mai multe ore pe zi, dar până atunci trebuie să fiu doar pentru ea. Ceva mă oprește din iureșul treburilor, o privesc și simt că-și găseste alinare în jucării. Poate e doar o impresie, dar mă duc lângă ea și o văd cum înflorește, radiază, îi spun că o iubesc și-mi cer iertare. Mă ia în brațe și mă pupă, așa înțelege ea arta iertării.

O aud cum vorbește cu jucăriile: două vorbe în română, două în engleză, iar când se enervează trece pe limbajul ei. Mă așez lângă ea, o cuprind în brațe și-i cer să-mi povestească și mie ce vorbește cu jucăriile. Mă fixează cu privirea și mereu afișează o uimire și parcă mă întreabă: ”Chiar te interesează?”. Îi spun că o ascult. Simt că vrea să inventeze cuvinte, le caută să-mi stârnească și mai mult interesul. Evident că intervin cu întrebări ajutătoare, din care-și ia unele cuvinte și se exprimă mai ușor.

De-o vreme,, pentru că timpul trece și peste ea, vrea să fie tot mai îndependentă. Se încalță, se piaptănă și vrea să se îmbrace singură. Ba mai mult, își aduce scaunul la chiuvetă, să spele vasele. Eu tot trăiesc cu impresia că puiul meu e un bebeluș puțin mai mare, dar chiar zilele trecute mă uitam la o pereche de pantaloni, când sortam niște haine, mă minunam și întrebam cum a putut să fie atât de mică. Când o văd făcând anumite lucruri, îmi vine să-i sar în ajutor, dar ceva din mine îmi spune s-o las să se descurce singură. Chiar dacă îi rămân suvițe de păr nepieptănate, chiar dacă își pune încălțămintea invers, îi spun că sunt mândră de ea.

,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.”

Tot ce ne înconjoară are la bază cuvântul, totul a fost mai întâi cuvânt. Cu ce cuvinte îți hrănești copilul, din acelea va crește.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație