Vocea ta. Lasă-ți copilul să iubească!

Ruxandra Rusan
lasa copilul sa iubeasca

Am fantomele mele prin dulapurile sufletului. Sunt oameni care-mi amintesc de momente grele, sunt persoane cu care nu m-am împăcat deplin pentru că n-am găsit încă puterea să le iert cu adevărat.

E tare simplu să proiectezi experiențele tale de viață, traumele sau sentimentele pe care le ai vis-a-vis de o altă persoană asupra copilului tău. Copiii sunt loiali părinților lor într-un mod necondiționat. Dar oricât ar fi de greu, lasă-ți copilul să iubească! Pe cine simte el că e de iubit.

Cine ține cu mine?

Ai nevoie de multă înțelepciune și seninătate interioară ca să poți ierta pe cineva care te-a rănit tare. Port, încă, scuturi de protecție invizibile față de anumiți oameni și fără ele mă simt prea vulnerabilă ca să le las să cadă. Sunt întâmplări din trecutul meu peste care am trecut, dar care nu mi-au trecut de tot. Am căutat și am găsit alți oameni frumoși care să mă ajute să șterg memoria acelor întâmplări, mi-am căutat aliați în luptele mele interioare și m-am simțit ocrotită avându-i alături. Și știu și eu, știi și tu, știe fiecare părinte că mai aliat decât un copil nu-ți poate fi nimeni pentru că dragostea lui vine ca un val de neoprit. Însă cred cu toată ființa mea că să-ți transformi copilul în aliat sau scut e ceva impardonabil.

Te las să iubești!

De aceea, am decis să înfrânez pornirea de a transfera pe umerii copilului meu propriile mele bătălii și nu l-am făcut părtaș la (în)frângerile mele de inimă. Am considerat că este datoria mea să îi permit să iubească și să se deschidă acolo unde eu n-am mai putut iubi și nu mi-am mai deschis inima. Cu teamă, pentru că istoria se poate repeta. Dar câteodată e suficient să-ți faci curaj, să pariezi pe intuiția copilului tău și să îi dai ocazia să câștige unde tu ai pierdut. Stau aproape deoarece mi-e teamă, dar stau și departe pentru că am încredere. Un paradox pe care îl trăiesc atunci când aleg să cred că oamenii se pot schimba în circumstanțe diferite. Dintr-un cerc bolnăvicios, vicios poți ieși doar transformându-l într-un alt cerc, al unei noi șanse. Și oameni pe care-i credeam de neiubit pot deveni oameni pe care copilul meu îi iubește. Pentru că l-am lăsat să iubească.

Iertarea de care avem nevoie

Am auzit o vorbă care mi-a rămas întipărită în minte. “Să petreci timp cu ură în suflet, este ca și cum ai bea zilnic o gură de otravă, în speranța că vei scăpa de un dușman”. Lipsa de iertare otrăvește și te consumă zilnic câte puțin. Când alegi să lași copilul să aibă o șansă într-o relație care pentru tine este toxică pentru că n-ai reușit să ierți, faci un pas timid spre propria ta vindecare sufletească. Inocența și frumusețea iubirii unui copil vindecă ceea ce nici timpul, nici lucrul cu tine însăți nu pot vindeca. Să vezi o persoană care te-a rănit iubindu-ți copilul te poate ajuta să te apropii de liniștea de care ai nevoie ca să poți merge mai departe împăcată cu tine. Și asta, poate, e mai important decât să ierți pe altcineva.

Un început nou

Copiii sunt începuturi noi și, nu în ultimul rând, moduri noi de a vedea lumea. Oamenii din jur. Pe noi înșine. Lasă-ți copilul să iubească și vezi prin iubirea lui ceea ce nu poți vedea prin sufletul tău. Pentru că nu e, încă, pregătit să se deschidă. În loc să semeni și să duci mai departe dureri înăbușite, seamănă în inima copilului tău lumină, încredere și permisiunea de a iubi. Seamănă semințe noi și cine știe ce flori frumoase vor răsări… Flori proaspete, parfumate, vindecătoare și pline de sens pe care, altfel, nu l-ai găsi. Oricât îl cauți, oricât îți spui că nici măcar nu ai nevoie de el. Noi toți avem nevoie de sens, iar curățenia din sufletul unui copil dă sens chiar și acolo unde ai încetat să-l cauți.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa