Vocea ta: „Mamă, ce a fost în capul tău?”

Nu vreau să mă întrebe copilul „Mamă, ce a fost în capul tău?” când va vedea că l-am expus pe rețelele de socializare

Întrebarea aceasta îmi vine minte, în timp ce alăptez puiul meu frumos, pufos, cu ochi albaștri, parcă apărut dintr-o poveste cu prinți, prințese, zâne bune și îngeri. Întrebare care ar putea fi, peste 20 de ani, consecința acțiunilor mele din prezent – banala mea activitate pe rețele de socializare.

De ce să nu respect intimitatea copilului meu?

Din dorința de a arăta tuturor celor care mă cunosc ce copil frumos am, postez (pentru public) o poză făcută aseară, în timp ce îi fac băită sau, mai bine, una de la botez! Că e așa frumoasă fără hainuțe! Și aștept nerabdătoare să văd câte like-uri primește poza până la finalul zilei. Apoi mă întreb de ce am  300 de like-uri, când eu am doar 28 de prieteni? Cine sunt toate aceste persoane? Or fi din România sau din altă țară? Sunt persoane bine intenționate?

Nu știu! Și, dacă nu știu, de ce aleg să îmi expun puiul? De ce nu aleg să respect intimitatea copilului meu? Acestea sunt întrebările care, dragii mei părinți, mă macină! Îmi e frică să nu fiu nevoită să dau un răspuns peste 20 de ani, când cine știe cum vor evolua lucrurile, iar fiica mea mi le va adresa!

Am decis să păstrez toate momentele minunate și de neuitat cu fetița mea frumoasă, într-un album roz, cu o fundiță mare pe copertă. Și încet, încet, cu ea în brațe, lipesc poză cu poză, începând cu primele ore de după naștere, prima baie, primul zâmbet în somn,  botezul și mai am multe pagini pe care încă nu le-am completat. Aștept cu mare drag primul dințisor, prima vacanță la mare, primul pas… În acest fel, mi-am oferit posibilitatea de a arăta pozele cui cred eu de cuviință și, mai ales, îi dau și fiicei mele, că despre ea este vorba aici, această posibilitate. Pentru că momentele acestea frumoase îi aparțin ei, în primul rând.

Cine îi poate vedea mai frumoși și mai deștepți decât îi vedem noi?

Aleg să o las pe ea să decidă când va veni vremea. Înțeleg că este un „must” al părintelui modern să împărtășească cele mai frumoase momente pe care le trăiește pe rețelele de socializare și sunt de acord dintr-un anumit punct de vedere. Și eu sunt destul de activă, la rândul meu, dar aleg, de dragul copilului meu, să mă rezum la postarea locurilor recent vizitate sau articolelor care mi se par interesante.

Dacă nu noi, cei care le dăm viață, îi creștem cu atâtea temeri, lacrimi și nopți nedormite, nu protejăm intimitatea și viitoarele amintiri ale copiilor noștri, atunci cine? Cine îi poate vedea mai frumoși și mai deștepți decât îi vedem noi? Ați încercat vreodată să vă puneți întrebarea asta și să vă dați și un răspuns? Eu da! Și răspunsul meu la întrebare este: nimeni!

Nimeni nu poate iubi această ființă mică și zâmbăreață mai mult decât mine! Nimeni nu o poate vedea mai frumoasă decât o văd eu și nimeni nu o apreciază mai mult decât mine! Tocmai de aceea, nu ar trebui să ne arătăm propriile odrasle în toată splendoarea – „cum mama i-a facut!”

Pentru că sunt atât de frumoși și perfecți pentru fiecare dintre noi!

Și dacă încă nu ești convins în totalitate, dragă părinte, uită-te în ochii copilului tău și vezi cât sunt de sinceri și nevinovați. Apoi gândește-te că s-ar putea, ca peste 20 ani, să se uite în ochii tăi și să te întrebe: Mamă, ce a fost în capul tău?

Ce vei răspunde atunci, dragă mamico?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație