Vocea ta: Momentul potrivit este ACUM!

Să trăim ACUM!

Răspunsul inevitabil: am uitat sau poate nu am stiut nicioadată să trăiesc cu adevarat în prezent. Acum! În mintea mea erau înghesuite Andreea din trecut cu Andreea din viitor, împreuna cu toţi membrii familiei mele la un loc cu toate grijile şi incertitudinile şi sperantele şi regretele mele.

Era o hărmalaie asurzitoare în care era pierduta Andreea cea din prezent. Am pierdut prea mult timp căutând şi cumpărând jucarii în loc să creez amintiri jucandu-mă cu ele alături de copii. Am petrecut prea mult timp spălând şi călcând haine în loc să le port efectiv. Am pierdut prea mult timp încercând să creez şi să pastrez relaţii în loc să îmi fac efectiv prieteni alături de care să petrec timp de calitate. Am trăit prea mult calculând şi planificând în loc să mă bucur efectiv de momentul „prezent” fără a da socoteală nimănui pentru asta!

Pentru o perioada am funcţionat pe „pilot automat”

Cu acest gând m-am trezit într-una din dimineţile mele trase la indigo! A venit ca un raspuns la multele întrebări pe care mi le puneam în ultima perioadă. Eram mereu preocupată şi încruntată, trăiam fiecare moment al zilei într-o grabă neexplicată, într-o încordare dureroasă care m-au dus nu doar la epuizare fizică, ci şi psihică.

Nemulţumirea şi stresul erau la ordinea zilei iar de aici plecau multe alte probleme deloc de ignorat. Pentru o perioada am funcţionat pe „pilot automat” fără a acorda importanţa cuvenită sentimentelor negative care îşi făcuseră cuib în viaţa mea. Am început să primesc reclamaţii de la cei dragi, pe urmă chiar eu îmi reproşam anumite reacţii şi comportamente.

Toate motivele şi scuzele pe care le-aş fi putut invoca erau per ansamblu nesatisfăcătoare. Pur şi simplu aveam impresia că traiesc un coşmar din care nu mă pot trezi. Vedeam cum toată această ceaţă neagră din mintea mea se revărsa asupra celor dragi mie, asupra copiilor mei. Mă simţeam total neputincioasă în faţa sutelor de întrebari care începuseră să îmi încolţească în minte. De unde vin toate astea? Cum pot face să ies din acest labirint? De unde să încep şi unde să termin?

Sunt doar om, nu Dumnezeu

În primul rând am hotărât să fiu mai indulgentă cu propria persoană. Îmi era suficient de greu să gestionez criticile venite din exterior în nici un caz nu aveam nevoie să îmi fac şi singură reproşuri. A fost greu, eu fiind o persoană perfecţionistă, implicit autocritica era crezul meu. Am reuşit în decurs de câteva zile să renunţ la acest crez, repetându-mi constant că sunt doar om, nu Dumnezeu, iar greşelile sunt fireşti.

Acest exerciţiu m-a ajutat să fac pace cu mine însămi. Să mă accept cu toate defectele psihice şi fizice şi să le iau pe rând la analizat. Aşa am ajuns să ma redescopăr. O nouă eu cu o nouă viaţă. Odată cu copiii mei am renăscut şi eu şi la fel ca în cazul oricărui nou-născut, adaptarea a fost foarte grea. Am lăsat în urmă tot ce imi era familiar şi am păşit într-o lume despre care auzisem multe dar nimic nu se compara cu ceea ce trăiam.

Analizând fiecare nou sentiment, am ajuns la unul dintre cele mai puternice – frustrarea. Un sentiment care, din păcate, mă încerca prea des. Deşi am fost tentată să îl ocolesc, m-am oprit la el şi mi-am dat silinţa să înțeleg de unde izvorăşte. Responsabilităţi multe, oboseală, diferenţa imensă între viaţa de înainte şi după copil. Bun, dar eu sunt fericită şi îndrăgostită până peste cap de copiii mei.

Ei sunt lucrul cel mai bun şi mai frumos care mi s-a întâmplat vreodată, cum pot avea eu sentimente atât de negative? Motivul principal: orice dorinţă a mea venea însoţită de o amânare. Acest lucru este inevitabil din momentul în care devii părinte, dar nu te avertizează nimeni din timp. Nu există nicăieri plăcuţe de avertizare care să conţină această informaţie vitală pentru sănătatea mentală şi echilibrul oricărui proaspăt părinte. Sunt perioade în care până şi cele mai fireşti nevoi sunt amânate în favoarea copiilor.

Părinţii de multe ori tind să îşi sacrifice propria fericire

Orice părinte află că, odată ce ai copii, ei devin prioritatea numărul 1 şi fiecare zi este o nouă provocare. Am comparat foarte des primele săptămâni din viaţa primului meu copil cu alergatul pe bandă rulantă la o viteza foarte mare. Dacă te opreşti, cazi! Dar nu trebuie să uităm, aşa cum am facut eu, că aceste perioade nu durează la nesfârșit. Nu trebuie să uitam că fericirea şi armonia în familie sunt atinse atunci când fiecare membru are acces la ele. Copiii nu sunt fericiţi dacă părinţii sunt privaţi de acest sentiment. Iar părinţii de multe ori tind să îşi sacrifice propria fericire amăgindu-se că o fac în beneficiul copiilor.

Prea suntem obisnuiti să lăsăm tot ce este mai bun pentru ….la urmă. Tot ceea ce ne face plăcere şi ne relaxează amânăm pentru altă dată, altă oră, altă zi, altă săptămână sau alt an. Timpul e nemilos şi nu stă după noi. Copiii nu vor fi veşnic mici şi dornici de joacă. Prietenii se vor sătura la un moment dat să fie amânaţi şi refuzaţi. Părinţii nu sunt nici ei nemuritori.

Într-o lume a consumului în care clipa prezentă este o specie pe cale de dispariţie, ar trebui să învățăm să folosim Timpul în favoarea noastră. Să ne întoarcem la adevăratele valori. Să facem mai mult din ceea ce ne place şi mai puţin din ceea ce trebuie. Să lăsăm pe mai târziu sau pe altă dată o parte din responsabilităţi şi să ne bucurăm de clipa prezentă aşa cum ne face nouă plăcere, fără a simţi nevoia de validare din partea altora.

Acum este momentul să laşi deoparte vasele de spălat şi hainele de călcat, să iei copilul de mână şi să ieşiţi afară din casă pentru a vă juca împreună! Nu contează că nu ai blugii de firmă şi nici părul coafat. Acum este momentul să chemi prietenii să te viziteze chiar dacă ai casa întoarsă pe dos şi calci pe un covor din piese de lego. Nu contează că nu ai cu ce să îi servești în afară de un pahar cu apă şi nişte sărăţele expirate, pentru că atunci când mergi la cumpărături te concentrezi sa cumperi mâncare cât mai sănătoasă pentru copii şi rareori cumperi un borcan de nutella pe care îl mănânci pe ascuns.

Acum este momentul să mergi în vizită la părinţii tăi chiar dacă este o simplă după-amiază de miercuri şi nu amiaza zilei de duminică! Acum este momentul să faci orice iţi doreşti! Niciodată nu vei găsi un moment mai potrivit decât ACUM…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație