Vocea ta: Nu am copii

Monica Anghel

Nu am copii

Nu am copii. Mă rog, am copii, dar nu umani. Am numa’ animale (peștii i-am eliberat în lac, nu mi se par potriviți pentru misiunea de mamă, am păstrat doar ce e patruped și socializează: câini, pisici).

Și iubesc copiii

Îi iubesc când sunt îngrozitor de mici și fragili și mă îngrozesc când trebuie să îi țin în brațe sau să îi îmbrac în odioasele alea de hăinuțe care mi se pare că o să le rupă trupurile abia închegate și îi iubesc până peste măsură când se îmbracă singuri, fără spaima mea bonavă că o să se fractureze în cioburi, la cât de sticloși sunt. Îi iubesc și când sunt mari și au emoții: la ce colegiu să se înscrie, ce facultate să își aleagă, ce rochie pentru sweet sixteen/bairam să cumpere s.a.m.d.

Cu cât îi iubesc mai mult, cu atât sunt spaima mamelor lor

Ba nu reacționez corespunzător la prima febră (bine, mă, febra e ceva banal, chiar sănătos, aș zice), ba mă prostesc cu ei la primii dinți căzuți și provoc scandal în casă cu aruncatul dinților peste acoperiș (unele mame locuiesc la bloc, din păcate), ba chiar aș sta să văd, pe rând, Thomas și prietenii sau Cars sau Angry Birds Transformers până am muri de somn, trei zile și trei nopți, la rând, spre disperarea părinților, ba mă doare în cot de mucii verzi și mai am și tupeul să le spun mamelor că, de mici, am trecut toate prin asta și, iată, a trecut cu “indiferență” și ceai și miere, ba uit să mă cenzurez în prezența copiilor, ba mă jughinesc cu ei când sunt mai mari, deși nu e chiar conform manualelor, le zic chestii care nu-s regulamentare la sesiunea de parenting necondiționat, ba chiar trag și mâțele de ceafă și trag palme peste fund câinilor mei, și aș fi în stare să le zic pruncilor că așa e corect, așa fac mamele.

 În tot cazul, sunt antimama perfectă

Ce e cu adevărat reală și, mai ales, importantă e prezența copiilor prietenelor mele. În oglinda lor, a puilor lor, mă văd o mamă îngrozitor de sufocantă pentru că aș face pe dosul tuturor celor de mai sus.

Și, totuși, mă simt mamă împreună cu ele și datorită lor. Pentru că m-au adoptat. Copiii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa