„Să nu mergem prea departe cu nuditatea copiilor
Eu una, până nu de mult, nu mi-am pus foarte serios problema nudităţii copilului… Adică atunci când văd un bebe gol goluț, mă gândesc cât e de adorabil și de pupabil, cât de drăgălașe sunt şunculiţele și cutele lui. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut ca exista oameni bolnavi mintal, oameni care sexualizează goliciunea inocentă a copilului, pedofili și alți tulburați care pot profita de pe urma unor astfel de situații.
Celebrele poze nud din copilărie
Recent, am tot discutat cu amice reale și virtuale acest subiect și am aflat cu stupoare ca sunt mulți adulți jenați de celebrele poze cu ei nud din copilărie. Tata era pasionat de fotografie și eu cred ca am câteva zeci de albume cu mine bebe. În multe dintre ele apar dezbrăcată. Le ador! Mă emoționează tare sa mă văd așa dolofana, cu zâmbetul mare și știrb, cu funduleţul grăsun și picioarele ca doi caltaboși.
Ce-i drept, ai mei niciodată nu au arătat pozele străinilor și nici nu le-au postat pe Facebook. Vedeți voi, aici e marea problemă… De când cu rețelele sociale și cu explozia de tehnologie, ne-am obișnuit să ne etalăm viețile pe Facebook, Whatsapp, Instagram, Twitter și așa mai departe.
Ne pozăm prânzul, concediul, canapeaua noua, motanul, orhideele și, clar, cea mai de preț comoara, copilul. Rău e ca s-a ajuns cam departe și văd multe mame care abuzează de postarile cu proprii copii și chiar postează poze cu ei goi. Ceea ce nu e deloc bine din mai multe motive. După cum ziceam mai sus, exista tot felul de dereglaţi care pot folosi pozele în scopuri sexuale și obscene.
Dacă nu postez poze cu mine în fundul gol, de ce aș face asta cu copilul meu?!
Din păcate, pornografia infantila, pedofilia și traficul de minori sunt de mult realități ale zilelor noastre, nu doar fabulații. Multe tragedii pornesc de la lucruri postate în rețelele sociale. Apoi, eu una merg mereu pe principiul: copilul meu, egalul meu. Așa că, dacă nu postez poze cu mine în fundul gol, de ce aș face asta cu copilul meu?! Consider lipsit de respect și deplasat față de el acest gest. Nu suntem niște pudici. Dimpotrivă. Acasă, stăm uneori goi, nu ne ferim de fetița noastră de doi ani și jumătate atunci când suntem dezbrăcați.
Mai mult, ea e familiarizată cu anatomia ambelor sexe, știe cum se numesc organele sexuale, la fel cum mâna se numește mână, nasul nas și așa mai departe. Nu i-am interzis niciodată sa se atingă, să își exploreze corpul, nu i-am zis ca e rușine sau ca „nu e voie!”. Dimpotrivă, i-am explicat ca e parte din ea, ca e o parte frumoasa și naturală, dar ca fiecare om își atinge doar propria zonă intima și altcineva nu e în regula sa o atingă, cu excepția familiei atunci când folosim toaleta sau ne facem igiena.
Copila mea se simte bine dezbrăcată și profit de orice ocazie sa o las sa zburde libera, atâta vreme cât e ferita de ochii străinilor. La plajă, la piscină e atât de ușor sa folosim un slip sau un scutec care să protejeze puiul atât de priviri, cât și de mizerie, nisip și altele.
În ceea ce privește nuditatea copilului pe rețelele sociale, spun un mare NU, dragi părinți!!! Nu este etic, moral și corect față de copiii voștri și e de-a dreptul periculos!”
Acest articol este confesiunea unei mame și trebuie tratat ca atare
