Vocea ta: Obiceiuri care nu ne fac bine

Maria Bliderișanu

Obiceiuri de care aș dori să scap…

… și pentru care mă tratez și eu!

Dar, în același timp, aștept de la alții același lucru. Știu că fiecare din noi are în spate o anumită experiență și că ne manifestăm diferit legat de același lucru. Ceea ce avem de învățat este respectul, dreptul de a vedea, proceda după propria conștiința. Vorbesc strict de lucruri mămicești. Nu generalizez deoarece nu se aplică, în toate cazurile, înțelegerea unei acțiuni atâta timp cât există efecte negative la nivel ridicat.

Bun! Ce voiam să spun? Poate doar mie mi se pare, dar să îmi spuneți și cum e la voi în situațiile de mai jos:

Când  primești observații/sugestii/întrebări/impresii/concluzii/ despre cât de mic sau cât de gras e copilul vostru

Asta în nici trei secunde cât ai stat la casă, de exemplu, să plătești pâinea. Aici eu mă tratez. Nu arunc cu pietre în nimeni și în nicio acțiune ce va fi enumerată aici.

Le prezint în ton cu nemulțumirile mele. Îmi doresc, de fapt, să se alinieze astrele uneori și să nu mă deranjeze nimeni cât sunt sau pe unde sunt, cu Loli în brațe. Să le fie de-ajuns zâmbetul ei și să tacă mulțumiți. Da, știu, trăim mulți, la grămadă pe metru pătrat în lumea asta, inevitabil ne intersectăm, numai că uneori simți nevoia de tihnă cu tine și copilul tău. Sper că m-am făcut înțeleasă.

Să te trezești fără veste cu mâni care îți drăgălesc copilul și să nu ai timp de reacție!

În sensul că după ce l-a mozolit cu balele lui, moața ta să-și lingă imediat degetele și obiectul primit (vezi, Doamne, să nu moară copilul de curiozitate!). Îmi plac oamenii care iubesc bebelușii și se bucură la vederea lor. Cu toții știm că așa erau obiceiurile (în care igiena nu prea conta, probabil, sau conta dar nu se ținea cont de ea): se puneau banii la scutece, pupau copilul pe degetele sau dădeau copiilor lor mâncare mestecata de ei mai întâi. Fără comentarii!

Aici se împart categoriile: cei de mai sus și cei care au copii, sunt tineri, numai că suferă de amnezie. Au uitat că nu le plăcea acest lucru și făceau caz de asta cu oricine. Acum sunt relaxați, bebeii de ieri sunt școlari și au trecut la partea cu: ”Lasă să se imunizeze!”. Măi să fie, ia privește în trecut și ține mâna la tine pe poșetă sau pe balustrada de la metrou (să nu te dezechilibrezi, nu de altceva).

Să primești locul cuiva în mijlocul de transport sau în față la un rând, deși nu era cazul…

Inițial refuzi, apoi, după insistențe, accepți. Doar că în același timp ai parte și de partea mitocănească a așa-zisei bunăvoințe. Adică (cuvânt cu cuvânt din replica zilei, de atunci): ”Așa fac toate. Spun nu, dar de fapt e da. Abia așteaptă să le spui ceva!” Și nu e plăcut să ți se întâmple, nu poți să faci circ cu copilul la piept. Ce fel de exemplu îi dai? Nu ar înțelege, îți va simți furia cuvintelor, ar avea starea ta. Merită? Nu. Îi poți explică că te-ai supărat. Simte că nu ești în apele tale. Așa i-am explicat eu Lolitei, însă nu am simțit ușurare imediat. Nu știa Loli care e cuvântul potrivit de adăugat, însă a zâmbit și mi-a trecut până am ajuns acasă (în cei 20 de metri).

Să fii chestionată ce faci cu timpul tău

Statul acasă cu copilul este egal cu statul degeaba, pentru unii. Da, da! Nici nu dezvolt aici. Cred că toate mamele pierd bătălia asta. Nu poți explica cuiva care a stat degeaba toată viața, cum concediul de maternitate nu e chiar concediu.
De aici, schimb tonul, să nu vă supărați, am trăit prea intens obiceiurile în cauză.

Să ți se recomande tratament, doctor, clinică

… așa tam-nesam!  A, să nu lași să treacă timpul că se agravează ce are copilul! Fraților, nu suntem toți neamuri. Dacă copilul se uită încrucișat sigur am observat și eu! Dacă fac ceva în privința asta sau nu este treaba mea. Nu mai fiți așa îngrijorați! Prin urmare, nu dați de știre unui străin că are ceva copilul lor. Uită-te la mamă mai întâi, apoi dacă crezi că e așa neștiutoare (credeți-mă, se vede la unele) atunci fă-i un serviciu. Clar, îți va mulțumi. În caz contrar, te alegi cu o uitătură încruntată. Iar dacă ești vecin, vei fi tratat cu capul întors, fără salut, data viitoare. Pe bune, nu e ok să te duci la cineva să îi spui că nu are copilul cum trebuie. Fiecare părinte își cunoaște odrasla. În plus are un medic pe care îl frecventează. Prin urmare, zâmbiți și fără cuvinte în plus.

Să rețineți gusturile personale și atât

Adică dacă vă place ceva păstrați pentru voi, nu îndesați și în gura sau mâinile altcuiva. Știți ce spun! Este greu să explici de ce nu e bun ceva când pe jumătate e în gură și cealaltă jumătate înghițită. Acadele, pufuleți, și alte din astea, care nu provin din sacoșa ta de acasă și nu sunt avizate de tine. Este o chestiune de bun simt, e foarte important să te tratezi de astfel de lucruri. Părinții sunt de speriat dacă faci așa ceva. Nici clorul nu te albește de gândurile negre de furie. Mi-am dat seama de ce unele mame par rele, furioase. Acum le înțeleg. Eu mi-am tratat acest obicei. Puii lor sunt ai lor, au apărut cum au apărut pe lume (nu cunoști povestea lor, sacrificiile făcute pentru a avea puiul), le dau dreptate: sunt protective, sătule de părerile, mâinile străine cu ”bunătățuri” ce planează deasupra puilor lor.

De obiceiuri cu care nu ești de acord, unele practicate și de tine până mai ieri, când nu aveai copilul în brațe, ne vom lovi mereu. Înțeleg că oamenii nu le fac cu rea intenție, numai că repetate de prea mulți într-o singură zi, devin obositoare. De aceea, eu mă tratez. Îmi pun zâmbetul pe față și tac (când e cazul) pentru restul. Cu Loli vorbesc, în schimb, non-stop.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa