Vocea ta: Am pierdut timpul dar…

Nu putem recupera timpul pierdut…

Două seri la rând am dormit cu gemenașii mei. Duminică noapte cu Nathan pentru că, din păcate, avea febra, iar luni cu Jacob. Nu putea sa doarmă si se tot foia, așa ca am decis să îl iau la mine în pat. S-a liniștit instantaneu. Ce poate face o mângâiere pe cap si un: ”te ador, copil frumos”!

M-am simțit împlinită

Amândouă serile m-am simțit diferit. M-am simțit împlinită. Recunosc că nu prea am dormit, dar nu pentru ca m-a deranjat prezența lor. Nu! Din contra, m-a apucat melancolia. M-au apucat remușcările. Cât timp am pierdut si nu am profitat de aceasta bucurie? De bucuria de a mă strânge în brațe? Sa îmi spună că mă iubesc până adorm? Să mă mângâie pe față în timp ce eu le simt mirosul divin de copilași inocenti? Cât timp am pierdut? 5 ani! Atât am pierdut!

Timpul a trecut atât de repede și eu simt din ce în ce mai mult că nu am fost prezentă în cele mai frumoase momente. Am fost prezentă fizic, dar cu sufletul? Îmi e greu să recunosc, groaznic de greu, dar nu! Nu am fost prezentă cu sufletul. Prea ”ocupată”, prea ”preocupată”, prea egoistă! Nu stiu cât au simțit din ”lipsa mea”, dar eu sper că nu au simțit-o! Pentru că îi ador! Vă spun că nu există iubire mai mare. Nu există, pur și simplu.

Cât timp mai am?

Cât timp, când ei au totuși 5 ani și curând nu vor mai avea nevoie de mângâierile mele că vor fi băieți mari. De câteva săptamâni, de când au început școala sunt mult mai independenți. Sunt încă copii, normal la 5 ani sunt încă mici dar… timpul trece atat de repede! Offfff…mi se termină timpul de ”smotocit”, de ”pupăcit”, de ”iubirit”, dar eu… eu îmi promit mie că voi profita de acest timp care încă mi-a rămas!

Voi cât v-ați pupăcit copilașii azi? Daca încă nu ați făcut-o, vă invit să profitați.

Profitați cât încă mai e timp! Să aveți o zi perfecta!

xoxo Cristina 🙂

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație