Vocea ta: Poveştile mele cu animale, de tot felul

tinerete

Îmi plac puii de animale, nu contează din ce neam provin

Sunt mici, majoritatea pufoși, merg dezechilibrat, sunt inofensivi, pupăcibili, mișună după mamă și mirosul ei de lapte, așa ca puii de om.

Când mergeam la țară, (rar, cu forța și fără plăcere) pentru că bunicii mei de acolo nu erau din poveste, ci mai degrabă din știrile de la ora 5, mă alinam cu puii de animale, oricare, pui să fie. Îmi plăcea să îi hrănesc cu biberonul, să îi iau în brațe, să le fac curat, să le vorbesc. Adoram purcelușii. Pe cât de neatrăgători îmi păreau părinții, pe atât de mult îmi plăceau puii lor. Nu știu cât mă agreau ei, nu prea mult, cred. E posibil să îi fi stresant cu atâtea îmbrățișări. Pisoii, cățelușii și puii galbeni de găină deja știți, nu cred că există prea mulți oameni să nu îi considere drăgălași.

Mă certa, că nu mă doare ci doar îmi place să mă dau în spectacol.

Când eu m-am mărit puțin și ei mai mult, cumva, cu unii din ograda bunicilor, lucrurile au stat fix pe dos. Cocoșul și gâscanul mi-au devenit primii inamici. Cum mă vedeau că ies în curte, săreau să mă ciupească. Îmi era aproape imposibil să ajung și la budă, că doar în casă nu aveam WC. Gâscanul mă ciupea de genunchi. Eu plângeam, moșul, adică tatăl tatălui meu, mă certa că mă vait degeaba, nu mă doare ci doar îmi place să mă dau în spectacol. Minunat să te simți susținut, ce să mai zic! Am înghițit lacrimile în sec, de câteva ori și am învățat să mă apăr singură cu bățul. Știu, urât, nu ar fi trebuit să fac asta, erau biete animale, dar atât am știut să fac atunci ca să mă pot duce în pace la budă (în permanență cu bățul după mine, că altfel o încasam eu).

Beam laptele așa, direct, cald cu spume, să fac mustăți

Vaca nu aș fi putut să o bat niciodată. Era atât de blândă, o duceam în fiecare zi la păscut ore în șir (așa era comanda de la moș), iar seara mă lasă și pe mine să îmi mulg singură o cană cu lapte. Îl beam așa, direct, cald cu spume, să fac mustăți. În schimb moșul o teroriza doar fiindcă i se părea mereu câte ceva, că nu ascultă, că nu merge suficient de repede, că nu reacționează imediat la „hăis” și „cea”. Oricum era bine antrenat și pe mamaia. Tare îi plăcea să o mai bată noaptea.

Noi mereu vream să salvăm pe cineva

Într-o zi eram în căruță cu sora mea, iar unchiul nostru ducea vaca de căpăstru. La un moment dat a lovit-o o bucată de lemn care a căzut, s-a speriat și a fugit la vale cu noi. Unchiul a rămas panicat în urmă, lumea de pe uliță se alarmase, noi am crezut că o să murim. S-a oprit în fața unui perete de la magazin. Am scăpat doar cu o sperietură, dar vaca iar a luat bătaie. Mi-a fost tare milă de ea. Era doar speriată și ea, plus lovită la picior, nu vrusese să ne facă rău. Am încercat să o salvam atunci, dar nu ne-a ascultat nimeni. De fapt noi mereu vream să salvăm pe cineva. Atunci de prea puține ori am reușit. Acum ne descurcăm ceva mai bine. Măcar știm că unii nu vor să fie salvați, vorbesc de oameni, nu de animale, evident.

Nici măcar să nu-mi spuneți de friptură de iepure că mă ia cu rău și acum

Într-o zi când eram cu gâștele la iarbă și cu gâscanul meu, am găsit un iepure mic care fusese atacat, probabil de o pisică. L-am dus repede acasă și am rugat-o pe mamaia să ne ajute să îl facem bine. Femeia ne-a explicat că cine știe dacă are șanse, că mai degrabă îl lăsăm în legea lui Dumnezeu, că poate suferă și apoi o să suferim și noi. Nu prea am ascultat. Am plecat la veterinar să întrebăm ce putem să-i facem. Nu îmi amintesc de ce nu l-am luat cu noi, dar când ne-am întors moșul deja îl băgase la cuptor și mai mult, ne-a obligat să îl mâncăm, că pentru asta sunt animalele. Nici măcar să nu-mi spuneți de friptură de iepure că mă ia cu rău și acum.

Pe fetițe le tragea de păr, iar pe băieți făcea pipi

Hai să schimbăm ograda, că parcă n-aș vrea să vă las cu povești triste. Într-o vacanță ne-au dus părinții la Drăgaica în Buzău. Rar ne permiteam să mergem undeva, dar încercau o dată la câțiva ani să ne ducă aici, la bâlci. Ne placea. Singurul lucru pe care mi-l amintesc este partea de tip zoo, unde stăteau maimuțele. Acolo era un mascul zgubilitic care făcea tot felul de giumbușlucuri să te atragă aproape. M-am dus și eu să-i dau pufuleți. Și acum începe distracția. M-a apucat de păr și m-a tras până am crezut că voi intra în cușcă printre gratii. Abia m-au scos ai mei din mâinile lui. Dar cică eu eram norocoasă, fiindcă pe fetițe le tragea de păr, iar pe băieți făcea pipi. Afurisit maimuțoi, nu glumă!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație