Vocea ta: Primăvara se numără prietenele din parc

responsabilitati

A venit vremea bună și cum trebuie să stau cu Loli mai mult pe afară, fac inventarul prietenelor din parc.

Să știe Loli cu cine ne întâlnim, să asocieze nume cu figuri.  Dar înainte de asta să vă mărturisesc ce spune una dintre ele despre mine, cu cuvintele mele, pe ale ei nu mi le amintesc exact, dar mesajul este acelasi: ”Așa ești tu, faci cum faci, că vorbești și în stânga și în dreapta de zici că te cunoști de-o viată cu toți părinții din parc, de pe la adunări cu părinți, bunici etc.”

Acum, ce să zic? Eu nu plec de acasă cu gândul că am să mă conversez cu tot parcul și cu toate vecinele. Ba din contră, vreau să tac, să mă uit aiurea, să rod un măr, să raspund doar la solicitările Lolitei și să mă bucur că, în sfârșit, apreciază căruțul și nu sunt copac ornat cu mândră, broscuță, rucsac, servețele în buzunar, covrigei, sirenă, servețelul pe care l-a luat din casă și mi l-a dat la păstrare și nu care cumva să îl rătăcesc că îl vrea înapoi.

Le numesc prietene, nu amice și nici cunoștințe

Bun. Revenind la fete. Toate mi-s dragi și sunt supersimpatice. Recunosc că ne-am potrivit. Cum, necum s-a întâmplat. Și n-am avut nevoie de vreun istoric împreună. Nooo. Ne-am intersectat cărucioarele și totul a plecat de la cum îl/o cheamă, cât are, cum mănâncă etc.  Și, azi întâmplător, mâine la fel, apoi programat și uite-așa se face grupul. Le numesc prietene, nu amice, nici cunoștințe. Mămicia este cea mai bun liant. Trecem prin aceleași stări, avem frici identice. Chiar dacă nu facem nimic din ceea ce presupune o bună prietenie, eu le simt așa… O iubesc pe Loli și e de-ajuns!

Zilele trecute am ieșit cu tot neamul în parc. Ai mei erau veniți în vizită la nepoată (eu sunt cantitate neglijabilă, dar sunt ok, no worries), au venit și surorile gemene ale tatălui meu. Loli avea alai. Cine, în afară de el (tata) și alaiul din dotare, îi mai cunoaște boțul de nepoată? Păi, tot auzea cum mămici, bunici vin și conversează cu Loli. Era bulversat și fericit. De unde o știu toți? Mândra lui nepoată e cunoscută, drăgălită.

El e genul cloșcă când sunt împreună în parc – nici vântul să nu o atingă, să îi strice freza, că îi vine de hac! Stă paravan împotriva lui și îi mai îndeasă căciula pe urechi. Cum tot auzea ”Loli, ce faci?”, ”Vai, Loli ce jucărie ai?” nu știa setarea, pe ce buton să apese: ”Fug sau stăm de vorbă?”

A început să învețe să socializeze, din nou, cu mamă+bebe, bunică/mamaia+bebe, bonă+bebe. Uitase cum e să fii cu copil mic în parc. Băiatul soră-mii e scolar, se descurcă singur cu prietenii, îl solicită la cumpărat un corn din ăla de care sigur nu i-ar lua soră-mea, vreo mașină de jucărie sau să păzească bicla cât aleargă el.

Dragi prietene, din parc, îmi face plăcere să ne revedem și să ne privim, cu drag, copiii, să rememorăm momentul primei întâlniri și să ne minunăm de cum erau atunci și câte fac acum.

Ca să vă faceți o idee despre cum se integrează Loli printre copiii câtorva prietene din parc, vă spun atât: Ianis o strigă clar pe Loli plus varianta Lolita-Lo-li-ta.( imaginați-vă un Do, Re, Sol ca acustică), Bianca și David au variante de Oli, Ole, Lole.

O primăvară frumoasă, fetelor!

Dacă te regăsești în acest articol, îți recomandăm să citești și ”Celalate mame din parc”.

Dă-ne și un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a nu rata cele mai interesante și utile articole pe care le publicăm zilnic.

Intră în conversație