Vocea ta: Recapitulare la final de zi

responsabilitati

A trecut ziua, dar să facem o recapitulare

Probabil că nu doar mie mi se întâmplă ca seara, înainte de somn, să recapitulez ziua ce a trecut. Uneori, chiar nu îmi doresc asta, însă până mă foiesc, până îmi găsesc locul printre un picior de-al Lolitei pe piept și o mână pe obraz țac-pac se derulează ca la un serial. Uite așa – Din episodul mă minunez singură. Adică, cum stau eu, seara, lângă mândra adormită, evaluez:

  1. Din ce apuc să trag un ochi (de citit) – mă răscolesc atâtea expresii și cuvinte ce numesc niște lucruri simple. De exemplu: Imaginează-ți discuție cu mama după vreo miorlăială de-a Lolitei. Vorbim noi: ”Ce să fie? Tantrum. Tandrețuri? Ce sunt alea, mamă? Furie, mamă. Momentul când te învăluie și vrei să îți iei lumea-n cap. La copii ca Loli nu e cu luat lumea în cap, e cu comportament pe care nu ai cum să îl înțelegi ci doar îl înțelegi.  O și văd cum mă privește descumpănită și dezaprobator, în același timp. Unde dom’le citiși asta?
  2. În parc. Cu Loli de mână, ba aici, ba dincolo, un joc de fete (6-7 ani) ajunge la urechile mele. Joc de roluri, de-a mama și fiica. Foarte bine pus la punct, bine absorbite personajele. Casa era banca și jumătate de tobogan. Nici o păpusă în mâna, sau alte accesorii, un joc verbal și gestual. Puneau cumpărăturile în dulap. Say what și OMG (scuzați expresiile din altă limbă), mi s-a părut foarte tare. Copiii din ziua de azi sunt wow, fantastici. Mi-amintesc cum ne jucam noi de-a mama și de-a tata cu tot arsenalul de păpuși, haine etc, de-a aprozarul ( de la comunism ni se trăgea:))) Iaca, cum ar zice bunică-mea, fiecare generație cu jocurile ei, și, adaug eu, cu experiențele ei.
  3. Mai știți expresia cine nu e gata, îl iau cu lopata. Eu nu am știut-o cum trebuie niciodată. Și cum îmbăiam mândra aseară, cu un pic de latentă, îi spui fetei mele: Cine nu e gata, îi dau cu lopata. Soțul meu râde, inițial, apoi mă apostrofează: Așa se zicea la tine, la bloc? Se dădea cu bâta? Mamă, ce l-am fugărit prin casă, să îi arat eu cum se dădea cu lopata/ vorbea la mine la bloc. Acum, sincer, expresia am folosit-o greșit de când mă știu. Și nu sunt genul violent.
  4. Treaba cu gestionarea sentimentelor, stărilor… Da, este excelentă în teorie, cine o reușește foarte bine, la mine nu merge tot timpul. Când afurisitele de chei (care în mod normal sunt în bolul de sticlă de la ușă) sunt ca intrate în pământ iar Loli e proptită cu centuri în căruț, cu biscuitele în mână, gata de ieșit pe ușa, nu se aplică nici o teorie de calmat nervii. Statul în căruț este ceva abstract la Loli. Ca să ne intelegem. Și fix în ziua când plecăm de acasă fără discutii pe tema statului în căruț, atunci nu găsesc cheile, telefonul este pe undeva, și alergând prin casa dupa primele, dispare pălăria. O aveam în mână, mama ei, offf. Drept urmare în cele 10 secunde, poate 20 cât mă fâțâi prin camere, ferit de urechile Lolitei murmur toate înjurăturile pe care nu le-am rostit de-a lungul timpului și nu am nevoie de nici o exteriorizare a stării printr-o poveste sforăitoare…. cu m-am supărat că nu găsesc cheile și sunt un pic agitată sau de alte strategii de manageriat nervii, din carte. Așa bine prinde un pic de birjăreala, nici nu știți. Explic totuși mândrei, în final, iesind pe ușă cu chei, telefon, pălărie, plus altele uitate din start, că am fost un pic nervoasă, motiv pentru care am întârziat plecatul la joacă și de ce închiderea ușii a fost cu nerv. Huff, ce bine când totul se termină cu bine.
  5. Mamele care mă deranjează la locul de joacă. Care? Cele care se invita la conversatie, și nu este din aia de bonding. Ci să îmi spună: Ce dacă linge bățul de pe jos. Face anticorpi, mami! Știi ceva, să facă al tău, poftim. Mie nu îmi surâde ideea ca fata mea să ia pe limbă tot locul de joacă sau toate pietrele din drum. Clar, se întâmplă asta, numai că dacă eu explic copilului că bățul e murdar și limba nu are ce căuta pe el, de ce te amesteci? Nu sunt exagerată, nici nu am cum, la ce viteză are Loli să guste lucururi, am sta doar în casă. Încerc ca din 3 pietre să molfăie doar una. Nu iese de fiecare dată.
  6. Mă gândesc să plănuiesc de pe acum o escapadă cu soțul meu. Da, da. Două zile fără Loli, fără să dea pe dinafară vina ca am lăsat-o cu bunica. Îmi iubesc mult maimuțica, să nu înțelegem greșit. Daaar …de când a apărut eu cu soțul suntem precum amanții. Ne iubim pe apucatelea, furăm pupici, ne facem de cap când nu suntem supravegheați de cineva. Cine, oare? Deci, exclus aventuri, că le avem deja.
  7. Să dorm pe unde apuc. Bine, nu chiar. Să dorm cu fata mea ziua. Ei îi trebuie 40 de minute să își revină și să mă alerge din nou. Mie mai multe, dar să îmi ajungă alea 40. Numai ca mie nu mi se închid ochii ziua. Niciodată nu adorm ziua, îmi este ciudă pe toți care pot, nu vă supărați. Asta vreau…să se îngreuneze pleoapele și să zzzzz ușor, la prânz.
  8. Gata, c-ar mai fi, numai că mi se închid ochii. Să dormim, zic. Mâine seară episodul următor.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație