Vocea ta: Aș respira în locul tău, copilul meu!

tratament pentru raceala propopsept

Zilele sunt mai ușoare. Mereu e așa. Nopțile, puiule, sunt cele mai grele. Ziua te miști, te joci, îți faci de lucru, e bine. Dar noaptea lucrurile se schimbă. Urăsc răcelile. Urăsc, de fapt, orice boală care te atinge. Urăsc până și țânțarii care se ating de tine și-ți aduc blânde. Urăsc, puiule, tot ce-ți ia fericirea și lumina din ochi.

Dar acum, azi, cel mai mult urăsc răceala asta care te ține într-o stare de moleșeală, îți înroșește ochii, îți înfundă nasul, îți dă dureri de gât și te transformă din băiatul vesel într-un copil pe care nu mi-l recunosc. Un copil pe care îl iubesc la fel de mult și pentru care aș face orice mi-ar cere numai să-mi dea băiatul înapoi.

Plângeai în somn, azi-noapte…

Plângeai și mi te plângeai că ai obosit, că vrei să dormi și cel mai mult îți dorești să respiri. Iubirea mea, sper să nu afli cum e să-ți ceară copilul tău să-l ajuți să respire, dar știu că asta nu se poate. Știu că fiecare părinte va trece prin asta, poate chiar de câteva ori pe an.

Răcelile nu sunt grave, dar pe părinți îi afectează și mai tare…

Zilele trec între supe, fructe, ceaiuri, frecții, termometre, șervețele, iar nopțile nu sunt altceva decât plantoane. Să stai și să tresari la primul sunet… dacă adormi, că nu adormi întotdeauna. Să dormi iepurește, cu mâna pe pieptul mic, măcar să-l simți cum se mișcă.

Ai crescut copile și ai devenit mai puternic, le duci un pic mai bine acum, dar când erai doar un bebeluș, la fiecare răceală a ta mă alegeam cu zece fire de păr albite pe centrimetru pătrat de scalp. Acum am părul vopsit, iar tu ești mai mare și mai puternic, dar când mi-ai zis azi-noapte: ”Mami, fă-mi ceva să respir!”, am simțit cum tot pământul mi se desface sub picioare și mă trage înăuntru.

Aș fi vrut să-ți dau aerul meu și sănătatea mea. Aș fi vrut să am o mașinărie care să-ți desfunde nasul și să-ți ia toate durerile cu totul și pentru totdeauna. Aș fi vrut să am o baghetă magică și să șterg din dreptul existenței noastre orice boală. Aș fi vrut să facem schimb de trupuri numai pentru a duce eu, în locul tău, lupta asta.

Nu am baghetă și nu am nici puteri magice

Magia mea stă în medici, în farmacii și în iubirea pe care ți-o port. Când iubirea mea nu te mai ajută, apelez la restul. Bagheta mea magică din noaptea trecută a fost mică, mică, mică – un punct, practic. Bagheta mea a luat forma unei pastile. Te-am rugat s-o ții în guriță, ca pe bombonică și să lași magia din ea să se elibereze. Acum crezi că magia are gust de propopolis, eucalipt, mentă și lămâie, toate la un loc – pentru că așa sunt în Proposept M – comprimatul magic de la Fiterman Pharma.

Ai respirat cu sete după ce ți-ai revenit și mi-ai zâmbit ca un clovnișor complice. Iubirea mea, dacă ai ști cât face pentru mine zâmbetul tău! Dacă ai ști, puiul mamei, că pentru zâmbetul și pentru fericirea ta aș face și aș da orice pe lumea asta. Dacă ai ști, sufletul meu, cât de greu îi e inimii mele să te vadă că suferi!

Dacă ai ști, puiul mamei, că eu nu am instrumente fermecate, baghete și alte puteri… Dacă ai șți, copile, cât de neputincioasă mă simt uneori…. Dacă ai ști, iubitule, cât mă bucur când descopăr ceva care îți face bine, așa ca pastila de Proposept M, pentru că altfel aș vrea să respir eu în locul tău, iar asta știm amândoi că nu se poate, iar neputința mă distruge…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație