Răspunsurile sunt la noi
Am fost la un soi de conferință deschisă cu părinți și câțiva specialiști, psihoterapeuți, psihologi (în săptămâna PSI). Când am ajuns eu, discuția se învârtea în jurul comportamentelor nedorite ale copiilor părinților din încăpere. Unele se refereau la dependența de calculator, altele la neplăcerea de a merge la școală și a învăța.
Ce facem cu copiii noștri?
Aceasta părea să fie întrebarea de pe buzele câtorva. Cum îi îndrumăm DE ACUM, de la 10, 13, 16 ani către a învăța, către jocurile pe stradă, natură, lectură etc.? Părerea mea, destul de tranșantă, privind aceste lucruri, m-a inspirat să mă ridic și să plec, căci da, eu nu am decât un bebeluș de 7 luni, dar studiul, meditațiile și cărțile citite îmi dau dreptul să am această părere pe care mi-o voi susține cu tărie în continuare.
Eu cred că părinții sunt cei care trebuie educați, NU COPIII !
Un părinte educat va avea, implicit, un copil educat și care va face toate lucrurile de care se plânge acum că nu le face… Păi, din păcate, e cam târziu, măi părinților! Eu le-aș întreba pe toate mamele astea, fără nicio urmă de răutate, ba chiar cu compasiune, ce-au făcut când erau însărcinate, de câte ori s-au mângâiat pe burtică, sau au vorbit cu copilul lor sau de câte ori s-au rugat pentru el? Dar când s-a născut, la câteva luni, la 1 an, la 2 ani, apoi la 3 ani, câte ore pe zi au petrecut cu el?! Cât de atente au fost la nevoile lui? Cât de atente au fost când copilul lor le trăgea de mânecă și ele vorbeau la telefon sau butonau pe Facebook?
Soluția este să te trezești tu ca părinte
Este neapărat nevoie de un pic de asumare a responsabilității și de plecare a capului și din partea părinților, și în special a mamelor. Și doar așa, se va mai reuși să se mai îndrepte ceva.
Și totuși, anii au trecut, copilul a crescut, nu ? Ce fac cu el AZI, ACUM ? Soluția este să te trezești tu ca părinte. Azi este atâta informație, numai să vrei să o citești ! Recomand din suflet psihoterapia ortodoxă cu bogata ei literatură despre educarea copiilor, recomand Aletha Solter, Alfie Kohn, care vorbește despre parentingul necondiționat (sau iubirea necondiționată) și atâția psihoterapeuți minunați care dau niște sfaturi de bun simț, Adriana Mitu, Urania Cremene și alții.
Este imposibil să nu găsești și ceva potrivit pentru tine, pentru problema ta sau a copilului tău
Eu înțeleg că TOȚI PĂRINȚII au intenții bune, negreșit, cu toții vor ce este mai bine pentru copilul lor. Dar, în cunoștință de cauză spun: „nu e destul !” Nu e destul să ai această intenție, trebuie SĂ VREI și SĂ CAUȚI informație, dar mai ales SĂ TE IMPLICI. Să cauți, drag părinte, să găsești mereu soluția în tine ! Să fii onest cu tine și, de exemplu, să îți răspunzi cât timp petreci cu copilul 100% atentă la el, la dialogul vostru ? Sau de câte ori l-ai privit în ochi și i-ai explicat cu blândețe ceva ?
Răspunsurile vor veni, așa cum vin la orice persoană care este onestă ! Vei primi răspunsuri în inima ta despre ce să faci cu copilul tău, despre cum să îl ajuți în modul specific în care are nevoie să fie ajutat. Vei afla că ai nevoie să începi cu tine. Să vindeci ce e de vindecat la tine, la relația cu ai tăi, cu soțul tău. Și vei descoperi că poți fi capabilă să iubești necondiționat nu numai propriul copil, ci pe toți ceilalți oameni. Să fii sensibil, drag părinte, să fii răbdător, și, mai ales, să fii fericit ! Și copilul tău va fi bine !
