Vocea ta: Sub stăpânirea copilului

gabriela-maalouf-totul-despre-mame

Dă-i copilului informația și te va stăpâni

Întotdeauna am fost dispusă și disponibilă pentru discuții de orice natură cu micuții mei. De la întrebări de genul: ” De ce albinele zboară?” până la ” Dar puiuții de albine de unde vin?” drumul este foarte scurt, chiar abrupt, aș spune.

Nu m-am simțit niciodată stânjenită să port discuții despre sex, diferențe între sexe, cum apar copiii, cum se nasc etc. Am fost întotdeauna sinceră și am adaptat mereu răspunsurile, corespunzător vârstei. Oamenilor le este frică, de obicei, să intre în detalii, pentru că ei știu detaliile! Publicul, de numai patru ani, habar nu are la ce să se aștepte. De obicei, este mulțumit cu răspuns simplu și la obiect.

Întrebările vin structurat, odată cu creșterea copiilor

De aceea, nu e bine să ne grăbim cu toate detaliile odată. Copilul poate fi nepregătit si pentru restul informațiilor, poate nu înțelege, se poate enerva!

La noi acasă, întrebările au început, spre exemplu, cu ieșirea bebelușului din burtă și nu cu misterul amplasării lui strategice. I-am povestit care este procedura și nu s-a arătat speriată, impresionată sau șocată. Mai șocată a fost o mămică de la grădiniță, când fetița ei a venit acasă și i-a spus că ea vrea să fie tăiată pe burtă, când o să scoată bebelușul, nu vrea cu ”putza”, cum a ales Charlize, că nu a înțeles prea bine despre ce e vorba. M-a certat mămica respectivă că am îndrăznit să fac prezentări atât de grafice: ”Uite ce se întâmplă! Povestește și la alți copii și nu e bine! Că poate învață greșit!”

Răspunsul meu a fost prompt: ”Dacă te temi că va învăța greșit, de ce nu îi explici tu prima? Eu am învățat o vorbă, de la un psiholog, tare drag mie: Dacă vrei să faci impresie în fața copilului tu, dacă vrei să fii credibil, trebuie să fii tu primul care ajunge cu informația la el! Orice ai spune după, nu va mai fi la fel de credibil.”

Prostii, nu discuții pentru copii

A încheiat cu: ”Astea sunt prostii! Nu discuții pentru copii!” si a plecat.  Cu alte cuvinte, copiii care întreabă sunt defecți, iar părinții care răspund denaturați.

Următoarea întrebarea a fost evident despre cum a ajuns bebelușul acolo, întrebare ce a venit după trei ani, de la prima. Și am început eu iar povestea cu ovulele, care….pauză lungă!!!! Nu s-a mai ajuns niciodată la cotribuția tatălui, căci vestea nu a fost foarte pe placul fetei mele:

”Adică tu ai în burtă așa niște…pauză lungă…ouțe?”

”Toate fetele, femeile au și…” întrerupere bruscă

”Adică tu mai ai și alți copii în burtă?”

” Nu sunt încă copii, sunt…” întrerupere și mai bruscă

”Stai puțin că am treabă!”

Și s-a făcut nevăzută vreo jumătate de ceas. A venit înapoi înarmată cu creme, prosoape și mi-a spus că vrea să-i facă masaj verișoarei ei. Eu nu prea înțelegeam cum de copilul meu, dornic de povești, s-a oprit brusc din discuție și s-a apucat să facă o activitate complet diferită. Răspunsul avea să vină mai târziu, când odată terminat masajul, a informat-o pe verișoară că i-a distrus ouțele și că pe ale mele a decis să le doneze cuiva, care are nevoie.

Și uite așa a scăpat de posibili viitori frați, membri ai familiei! Am rămas toți în stăpânirea ei, exclusivă!

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație